SPANIA - Catalonia
Dimineata suntem treziti de motoarele pornite a doua campere asezate langa noi...se dovedesc a fi a unei companii de publicitate ce vor sa faca niste filmari in parcare.
Ceata invaluie muntele asa ca ne apucam de lectii urmarind cu atentie evolutia vremii. Pana una alta, merg pana in centrul satului unde incerc inutil sa scot bani cu bancomatul dintr-un ATM. Scot niste bani cu cartea de credit, dar sunt ingrijorat ca nu am resit sa scot pana acum nimic cu cartea de debit, chiar daca e abilitata pentru extern... ma tot bate gandul sa deschid un cont la banca N26. O voi face la anul daca totul merge bine si daca odiseea noastra va continua. Iau si niste paine si briose cu ciocolata, dar ajung prea tarziu cu ele pentru micul dejun...nu-i nimic, vor fi bune si maine!
Explicam copiilor principiul de functionare al trenurilor cu cremaliera, fiind ajutati in asta si de o mica expozitie dintr-o fosta gara adiacenta celei moderne din care vom pleca noi.
Cel mai interesat de treburile astea e "inginerul" familiei... ghiciti cine-i!
Urcusul pana la manastire dureaza cam un sfert de ora, cam cat bantuim si noi prin curtea acestei structuri atat de masive si impunatoare. Intram si in biserica dar nu suntem extrem de entuziasmati asa ca preferam sa mai urcam un pic spre varfurile semete atat de atragatoare.
Cu funicularul urcam alte aproape trei sute de metri diferenta de nivel de unde privelistea poate sa cuprinda mai bine formatiunile geologice atat de tipice acestui loc. Conglomeratul asta starneste interesul mai ales al lui Aron care are de unde sa aleaga roci pentru colectie...
Traseul ales de noi serpuieste printre capatanile de stanca, urcand incet spre un punct de belvedere unde se afla si un schit izolat.
Nu avem prea mult de mers pana cand traseul incepe sa coteasca inapoi spre manastire. Coborarea e in unele locuri chiar abrupta, dar scarile astea din beton, turnate pentru a reduce efortul pelerinilor, ne ajuta si pe noi astfel ca la doar doua ore de la plecare suntem intorsi la manastire.
Coboram cu trenul pana in locul in care lasasem camperul, pregatim pranzul dupa care ne indreptam spre periferia nordica a Barcelonei, unde gasim si parcarea pentru campere in care vom ramane doua zile. Chiar daca Craciunul bate la usa, parcarea este plina cu campere si van-uri in special din tari nordice. Intalnim un cuplu italo-catalan mai in varsta care ne dau cateva sfaturi pentru locuri de vizitat cu copiii in Andaluzia.
Pana Ilus spala haine, mergem cu Petra in oras sa cautam un bancomat. Cu mare dificultate reusesc sa scot ceva, dupa mai multe tentative. La intoarcere ne oprim sa cumparam ceva de-ale gurii. Hainele le intindem ca de obicei pe cele doua sfori intinse pe diagonala in camper, vor scadea temperatura in interior dar se vor usca in maxim doua zile.
Azi saltam scoala copiilor (cu promisiunea de a recupera duminica) deoarece mergem in Barcelona. Pana in gara din piata Catalonia ne deplasam cu trenul iar de aici luam un metrou pana in apropiere de Park Guell. Era singura opera a lui Gaudi care ni se parea OK pentru a fi vizitata cu copiii. Urcam lungile scari rulande din care unele non functionante, pana la una din intrarile secundare ale parcului.
Stiam ca Zona Monumentala - zona unde se vede mai bine contributia lui Gaudi, este cu plata. Am lasat copiii impreuna cu Ilus sa vada un scurt concert al unor artisti locali de sub coloanadele parcului si m-am dus sa caut casa de bilete...nu am eu un simt al orientarii extrem de dezvoltat, dar toti anii de mers la munte cred ca mi-au lasat un pic de experienta in acest sens...si totusi nu am gasit-o. Zona segregata e accesibila prin mai multe intrari la care ti se cere sa prezinti biletul...care noi nu am reusit sa-l cumparam. Poate asa a fost sa fie...am renuntat la cautari, am mai facut o tura prin parc dupa care am iesit si am mancat o super inghetata pe care probabil copiii au apreciat-o mai mult...Asta a fost un episod care trebuie sa fie invatatura de minte pentru noi si pentru obiectivele care vrem sa le vedem impreuna cu copiii. Deja dinainte de plecare eram intelesi sa nu stam prea mult in apropierea marilor orase din motive economice si de securitate. Acum ma uit cu groaza la harta si ma gandesc cum sa salt anumite etape care ar putea fi plicticoase pentru ei.
Facem o plimbare pe "Las Ramblas"- strada pietonala care coboara spre port si unde se concentreaza artisti de strada, ambulanti, politisti, hoti de buzunare si alti impostori...
Coboram pana in zona portului, unde se afla statuia lui Columb.
Obositi, ne intoarcem la camper, dar nu inainte de a-i lasa pe copii sa se joace in nisipul unei plaje de langa gara in care am coborat. Probabil pentru ei a fost momentul cel mai memorabil al zilei...
Dupa ziua supeba de ieri, ploua din nou, semn ca trebuie sa o luam din loc. Vrem sa ne apropiem de Valencia...un alt oras am zice alarmati! Ne atrage acvariul si cam atat. Dar pana acolo mai avem de macinat km...
Ceata invaluie muntele asa ca ne apucam de lectii urmarind cu atentie evolutia vremii. Pana una alta, merg pana in centrul satului unde incerc inutil sa scot bani cu bancomatul dintr-un ATM. Scot niste bani cu cartea de credit, dar sunt ingrijorat ca nu am resit sa scot pana acum nimic cu cartea de debit, chiar daca e abilitata pentru extern... ma tot bate gandul sa deschid un cont la banca N26. O voi face la anul daca totul merge bine si daca odiseea noastra va continua. Iau si niste paine si briose cu ciocolata, dar ajung prea tarziu cu ele pentru micul dejun...nu-i nimic, vor fi bune si maine!
Explicam copiilor principiul de functionare al trenurilor cu cremaliera, fiind ajutati in asta si de o mica expozitie dintr-o fosta gara adiacenta celei moderne din care vom pleca noi.
Cel mai interesat de treburile astea e "inginerul" familiei... ghiciti cine-i!
Urcusul pana la manastire dureaza cam un sfert de ora, cam cat bantuim si noi prin curtea acestei structuri atat de masive si impunatoare. Intram si in biserica dar nu suntem extrem de entuziasmati asa ca preferam sa mai urcam un pic spre varfurile semete atat de atragatoare.
Cu funicularul urcam alte aproape trei sute de metri diferenta de nivel de unde privelistea poate sa cuprinda mai bine formatiunile geologice atat de tipice acestui loc. Conglomeratul asta starneste interesul mai ales al lui Aron care are de unde sa aleaga roci pentru colectie...
Nu avem prea mult de mers pana cand traseul incepe sa coteasca inapoi spre manastire. Coborarea e in unele locuri chiar abrupta, dar scarile astea din beton, turnate pentru a reduce efortul pelerinilor, ne ajuta si pe noi astfel ca la doar doua ore de la plecare suntem intorsi la manastire.
Coboram cu trenul pana in locul in care lasasem camperul, pregatim pranzul dupa care ne indreptam spre periferia nordica a Barcelonei, unde gasim si parcarea pentru campere in care vom ramane doua zile. Chiar daca Craciunul bate la usa, parcarea este plina cu campere si van-uri in special din tari nordice. Intalnim un cuplu italo-catalan mai in varsta care ne dau cateva sfaturi pentru locuri de vizitat cu copiii in Andaluzia.
Pana Ilus spala haine, mergem cu Petra in oras sa cautam un bancomat. Cu mare dificultate reusesc sa scot ceva, dupa mai multe tentative. La intoarcere ne oprim sa cumparam ceva de-ale gurii. Hainele le intindem ca de obicei pe cele doua sfori intinse pe diagonala in camper, vor scadea temperatura in interior dar se vor usca in maxim doua zile.
Azi saltam scoala copiilor (cu promisiunea de a recupera duminica) deoarece mergem in Barcelona. Pana in gara din piata Catalonia ne deplasam cu trenul iar de aici luam un metrou pana in apropiere de Park Guell. Era singura opera a lui Gaudi care ni se parea OK pentru a fi vizitata cu copiii. Urcam lungile scari rulande din care unele non functionante, pana la una din intrarile secundare ale parcului.
Stiam ca Zona Monumentala - zona unde se vede mai bine contributia lui Gaudi, este cu plata. Am lasat copiii impreuna cu Ilus sa vada un scurt concert al unor artisti locali de sub coloanadele parcului si m-am dus sa caut casa de bilete...nu am eu un simt al orientarii extrem de dezvoltat, dar toti anii de mers la munte cred ca mi-au lasat un pic de experienta in acest sens...si totusi nu am gasit-o. Zona segregata e accesibila prin mai multe intrari la care ti se cere sa prezinti biletul...care noi nu am reusit sa-l cumparam. Poate asa a fost sa fie...am renuntat la cautari, am mai facut o tura prin parc dupa care am iesit si am mancat o super inghetata pe care probabil copiii au apreciat-o mai mult...Asta a fost un episod care trebuie sa fie invatatura de minte pentru noi si pentru obiectivele care vrem sa le vedem impreuna cu copiii. Deja dinainte de plecare eram intelesi sa nu stam prea mult in apropierea marilor orase din motive economice si de securitate. Acum ma uit cu groaza la harta si ma gandesc cum sa salt anumite etape care ar putea fi plicticoase pentru ei.
Facem o plimbare pe "Las Ramblas"- strada pietonala care coboara spre port si unde se concentreaza artisti de strada, ambulanti, politisti, hoti de buzunare si alti impostori...
Coboram pana in zona portului, unde se afla statuia lui Columb.
Obositi, ne intoarcem la camper, dar nu inainte de a-i lasa pe copii sa se joace in nisipul unei plaje de langa gara in care am coborat. Probabil pentru ei a fost momentul cel mai memorabil al zilei...
Dupa ziua supeba de ieri, ploua din nou, semn ca trebuie sa o luam din loc. Vrem sa ne apropiem de Valencia...un alt oras am zice alarmati! Ne atrage acvariul si cam atat. Dar pana acolo mai avem de macinat km...
Dragii mei, ma bucur mult ca ați reușit sa va împliniți visul. Sper sa aveți vreme buna si sa nu aveți probleme pe drum. Copiii par tare Fericiți. Am vrea sa-l vedem si pe tata in poza. Va pup. Meda
RăspundețiȘtergere