FRANTA (un pic) SI ANDORRA

 Suntem ingrijorati pentru mica infiltratie pe care o avem de la usa laterala din dreptul paturilor suprapuse. Cu toate ca am schimbat garnitura din guma a usii, pe interior mai persista umezeala in special in partea inferioara. Bineanteles ca garnitura asta e umeda doar cand ploua, dar avand in vedere ca a plouat toata noaptea ne gandim la o metoda de a stopa apa... Pana la urma sacrificam doua paturi de polar pe care le-am rulat complet pe latura lunga, astfel ca "salamul" obtinut l-am indesat in micul lacas longitudinal dintre marginea patului de sus,  garnitura si rama geamului de jos. Patura am reusit sa o fixam bine astfel ca speram sa preia toata apa care se v-a infiltra pe la balamale.
  Dimineata zboara cu scoala copiilor, dar plecam totusi devreme, cat sa fim siguri ca vom ajunge pe timp de ziua. Optam pentru un drum putin circulat , foarte intortocheat care ne-a scos dupa vreo 2 ore de condus pe niste serpentine de pomina, intr-un platou inalt pe care reusim sa ne deplasam mai repede catre destinatia de azi: viaductul din Millau.

 Pe drum vedem un curbubeu perfect, considerandu-l de bun augur pentru calatoria noastra.

Drumul trece prim multe sate cochete  fiecare cu micile  comori ascunse pentru descoperirea carora ar fi necesar muult mai mult timp decat avem  noi de data asta la dispozitie.

 Viaductul il traversam dinspre sud inspre nord pe o ploaie nemiloasa si un vant napraznic. Trecerea pe langa fiecare picior de  pod implica cate o izbitura de vant laterala care scutura camperul obligandu-ma sa strang de volan...ce stres! Iesim la parcarea din capatul nordic al podului unde stiam ca se poate dormi. Suntem norocosi caci expozitia legata de constuctia acestei capodopere inchide doar la ora cinci, astfel ca apucam sa vedem tot in tihna.

  Facem o mica plimbare cu Markus la punctul de belvedere aflat nu departe... Ceilalti, impresionati de taria vantului si de raceala apei de ploaie ne asteapta in camper...

  E din nou dimineata si suntem din nou ocupati cu scoala.
  La amiaza apucam sa urcam la punctul de belvedere sa mai vedem o data viaductul asta care cu ai sai piloni vrea parca sa strapunga cerul...

   Drumul catre noua destinatie ne trece si pe sub viaduct, astfel ca facem o oprire pentru pranz cu o priveliste arhitectonica de exceptie...

 Hotarm sa nu mai mergem pana in Carcassone azi , ci sa ne oprim la un lac aflat la vreo 40 km de orasel. Ajunsi acolo, suntem franti de oboseala, astfel ca parcam intre alte doua campere si ne pregatim repede de culcare. Noapte buna!
 Dimineata e mult diferita caci e vreme buna si e cald. Plecam sa cautam apa de baut dar nu dam de nici un izvor asa ca ne umplem sticla dintr-un paraias si hotaram sa facem ceai cu ea.

   Dupa scoala iau copiii sa facem o tura de lac.  Baietii sunt suparati ca nu au lansetele sa pescuiasca dar le trece totul repede cand descopera jocurile din jurul apei.

 Plecam spre Carcassone. Suntem fara apa, asa ca ne deschidem bine ochii sa nu ratam o eventuala fantana de pe marginea drumului...pana la urma gasim una intr-o parcare, dar trebuie curatata...alt travaliu,  dar macar reusim sa umplem sticlele si rezervoarele cu apa de izvor.

 Plecam din nou destul de repede, iar drumul bun ne face sa ajungem cu bine la Carcassone. Parcam aproape de un sens giratoriu, pregatim pranzul , dupa care mergem sa vizitam castelul.
  Locul asta magic e un vechi si bun prieten de-al meu... ne cunoastem din lecturile copilariei dintr-o carte de-a unui calator - ziarist american: Halliburton. Anumite fotografii raman intiparite pentru toata viata, asa a fost si cu mine... fotografia aia alb -negru mi-o aduc aminte si acum: o cetate cu ziduri duble, inalte si inexpugnabile, turnuri cu acoperisuri conice, totul intr-o atmosfera de basm. Aceeasi senzatie am avut-o si in timpul unei vizite anterioare, de data asta insa e totul mai putin aglomerat caci e extrasezon, iar turistii sunt mai putini. Asta ne face sa ne bucuram si de colturile ascunse ale cetatii...

Reusim sa vedem mai multe decat data trecuta, astfel ca la sfarsitul vizitei suntem franti.

  Nu suntem chiar convinsi de  parcarea in care suntem , asa ca mergem la o parcare pentru campere. Nu reusim sa platim cu cardul nostru asa ca ne intoarcem unde am fost. Dam niste telefoane,iar dupa cina mai parcheaza un camper langa noi...intre timp mai scade si intensitatea traficului asa ca preconizam o noapte linistita.
  Nu stim in ce fel sunt influentati copiii de tot ceea ce vad, dar ceva urme suntem siguri ca lasa in ei...asta a desenat Markus dupa cina:

  Noaptea nu a fost chiar linistita...pe la ora 2 dimineata ne-am dat seama ca cineva vorbea langa camper. Am privit afara pe unul din geamurile de la mansarda si am vazut o masina parcata la un metru in fata camperului, in care erau trei tineri ce butonau la telefoane. Cel pe care l-am auzit era coborat din masina sa vorbeasca la telefon. Situatia nu era prea confortabila, dar nici nu ne-am alarmat prea mult pentru ca pareau pasnici si nici macar nu priveau spre Hope (camperul nostru). Pana la urma au plecat, apoi s-au intors pe la 3, parcand de data  asta un pic mai departe pana cand a sosit un tovaras de-al lor, impreuna cu care au plecat definitiv. Situatia asta nu a fost periculoasa dar ne face sa constientizam ca exista si pericole. Speram sa dezvoltam un simt subtil tipic calatorilor care sa ne avertizeze care sunt potentialele riscuri. Asta mai ales ca suntem impreuna cu copiii pe care nu vrei sa-i traumatizam in nici un fel.
  Dimineata ne punem pe scoala, apoi eu merg pana la o posta de unde trimit primele vederi.

 Ma intorc la camper si plecam spre un magazin de muzica de unde luam niste chestii pentru saxofonul lui Aron. Fiind inca relativ devreme hotaram sa mergem pana in Andorra.
  Drumul panoramic urca tot mai mult apropiindu-ne de varfurile inzapezite ale Pirineilor care delimiteaza aceasta tarisoara atat de izolata in trecut.

 Primul lucru de facut odata intrati in tara asta este...plinul de motorina!

   Gasim usor si parcarea din centrul orasului...e foarte scumpa caci costa 4 euro pe ora cu un maxim de 40 de euro pe 24 de ore.

  Pregatim rucsacul cu haine pentru bai si ne indreptam spre "Caldera"- o structura multipiramidala impresionanta, facuta din sticla si metal, in care printre altele exista si niste bai termale. Din pacate erau plini, dar cumparam bilete pentru a doua zi dimineata...e exorbitant dar ne pregateam demult si promisesem si copiilor o balaceala... asa ca ramanem! Initial nu vroiam sa dormim in locul asta asa de scump, dar schimbarea de program ne obliga sa o facem! Dam o tura pe strada comerciala cea mai importanta a orasului, unde o multime de turisti, in special spanioli isi fac cumparaturile de Craciun, profitand de preturile avantajoase.

  Taxele mici, sau lipsa lor au facut din acest mic regat de munte un paradis al comertului cu tutun, alcol, electronice si combustibili.
  Mergem la culcare dupa ce profitam din plin de parcul de joaca aflat in apropiere.
  Locul e destul de zgomotos noaptea caci exista si trafic, dar care se mai atenueaza dupa ora 21. In schimb incepe o ploaie zdravana ce ne tine treji cu ropoteala ei...
  Dimineata facem o ora de scoala dupa care ne indreptam spre bai. Trei ore zboara repede cu balaceala in apa calda ( putea fi si mai calda!).

  Odata baia terminata, ne uscam si plecam cu o jumatate de ora inainte de sa expire primele 24 de ore de parcare. Gasim drumul spre Spania cu un pic de dificultate , caci telefonul cu navigatorul nu ne functioneaza...
  La granita ne opreste vamesul ce imi da de stiinta ca vrea sa urce sa inspectioneze camperul. OK!  Descui in spate, ii cobor scarile dupa care ofiterul urca sprinten..ce naiba mai vrea si asta?
Primul intalnit de el in camper este Markus. Vamesul il intreaba in spaniola cum se numeste, iar copilul asta dezghetat al nostru ii raspunde cu nonsalanta..."Markus". AAA... "Eu sunt Marcos" - ne zice si coboara razand. Am scapat din nou datorita blondului astuia mic.
  Mai facem vreo 130 de km pe pamant spaniol si ne oprim in parcarea gratuita a unei gari de sub Montserrat, aflat nu departe de Barcelona. Maine vom urca cu trenul cu cremaliera la manastirea de pe munte. Noapte buna!