I Want My Weekends Back!

 Dimineata ne trezim obositi de concertul ce durase pana tarziu si de forfota creata de zecile de masini ce plecau din jurul nostru.  Incercam sa ne  acomodam cat mai bine locului, mutandu-ne intr-un loc cu umbra. Scoatem apoi masa si scaunele incepand recapitularea finala. Lipsesc mai putin de zece zile pana la examenele ce promit a fi destul de lungi. Spre surprinderea noastra, niste carabinieri zelosi ne avertizeaza ca, de la ultima noastra vizita, parcarea a devenit una cu plata...ni se cer documentele, pentru prima data de cand am plecat in calatorie, fiind inregistrati apoi intr-o baza de date greu identificabila... Mai tarziu, o simpatica politista  ce ar trebui sa verifice biletele de parcare, ne linisteste spunandu-ne ca introducerea taxei nu e onesta...italienii astia! Zilele trec cu repeziciune...reperele sunt scoala si baile nelipsite in lacul de acumulare...   Intr-una din zile Aron, impreuna cu prietenii lui Luca si Paolo incarca bicicletele in micul tren local ce-i  duce

   Da! Daca recunoasteti locul, suntem din nou la Hamburg, la Miniatur Wunderland. Il mai vizitaseram o data, in urma cu doi ani, pe la inceputul calatoriei noastre. Nerabdatori, intram sa descoperim noutatile. Dupa o scurta balbaiala, incepem cu un sector nou in care nu mai fusesem in trecut. E dedicat Braziliei.    Detaliile sunt incredibile!    Rio...   Ne pierdem apoi prin multitudinea locurilor si lumilor recreate cu atata fidelitate.... Germania sau Elvetia? Roma. Nu ne mai tine nimic aici in nord, iar perspectiva de a ne trezi maine, in zi de luni, in plina forfota de nceput de saptamana, ne face sa ne mutam in periferia orasului, unde dormim intr-o parcare linistita, pe marginea drumului. In mare viteza, ne deplasam spre Sinsheim, o mica localitate din sudul Germaniei, acolo unde un enorm muzeu cu variate mijloace de transport ne atrage de mult, mult timp.       Mai multe avioane suspendate par sa decoleze la unison...    Ni se sugereaza sa le vizitam inainte sa se incalzeasca