MAROC - de la El Jadida la Tamri
Ploua si e frig. Apa curge siroaie de pe acoperis, iar vantul puternic ne leagana intr-una. In parcarea in care am dormit mai erau doua van-uri de Austria cu patru tineri super prietenosi. Au si patru caini, din care unul adoptat de undeva din sudul Romaniei. Azi ni se alatura si doua masini de pompieri convertite cu numere de Germania. Atmosfera e cordiala, se schimba pareri, se dau sfaturi, se impartasesc experiente. Comunitatea calatorilor de curs lung e mult mai variata decat ne imaginasem. Ne bucuram de companie chiar daca locul se aseamana mai mult cu o groapa de gunoi decat cu o linistita parcare a unei plaje dealtfel superbe.
Facem o plimbare ...
Mii de pietre plate sunt rotunjite de atacul valurilor! Incepem sa o cautam pe cea perfecta, dar e asa de greu de ales!
Omul, cel care se zice ca "sfinteste locul" e cea mai josnica si inconstienta creatura ce exista pe planeta, iar infinitele gunoaie vomate parca de ocean pe plajele astea salbatice sunt ca un repros si o avertizare adresate noua, tuturor. Gaia ne transmite parca: "humans, your time is running out!" Revoltator! Dezgustator! Dezamagitor!
Ramanem doua zile in care timpul nu se schimba prea mult.Tanjim dupa soare, dupa lumina.
In scurtele momente de repaus ale ploii, copiii sunt ocupati cu jongleria si dresajul...
Seara facem un foc pe ritmuri demult uitate de hard rock, in timp ce unul din baieti ne prezinta un spectacol cu foc. Cercurile aprinse se intiparesc profund pe retina copiilor...
Spre bucuria noastra primim un mesaj de la Tommaso si compania care ne recomanda plaja pe care se afla. E la 280 kilometri mai la sud asa ca nu ezitam o clipa: maine sosim!
Dimineata dupa scoala mergem sa facem niste cumparaturi in El Jadida, un orasel fondat de portughezi aflat in apropiere.
Punem motorina si incarcam rezervorul cu apa intr-o spalatorie dupa care plecam la drum!
La Safi se termina autostrada si suntem nevoiti sa continuam pe o strada ce urmareste tarmul. Peisajele sunt superbe, dar calitatea drumului e jalnica! Noroc ca azi e sambata, iar traficul e redus.
Chiar daca fasia de asfalt e neregulata pe margini, foarte ingusta si plina de gropi, traficul extrem de redus ne da incredere, astfel ca pe ultimii 25 de kilometri conduce Ilus. Ce confort, sa stai pe dreapta!
Parcam pe malul marii, langa Tommaso si Daniela, in compania placuta a unei duzini de campere venite din toate colturile batranului continent. Copiii sunt in extaz!
Ce contrast cu locul de unde am venit! Plaja larga e curata, iar micile bazine cu apa de mare cristalina vizibile in timpul refluxului ascund multe secrete, toate de descoperit!
Pe litoralul acesta poti bantui ore si ore fara sa te plictisesti, la tot pasul poti descoperi ceva nou: roci, vegetatie, resturi de scoici si crabi, dar si activitati umane: pe aici se perindeaza pescari, cautatori de scoici, ba chiar si algele de pe roci sunt razuite pentru a fi folosite la nu stiu bine ce... Fauna cea mai periculoasa ramane reprezentata de cainii fara stapan , prezenti in numar extrem de mare peste tot; de la orase si pana la locurile cele mai izolate.
Exploratorii...
Ziua trece repede, bucurandu-ne de temperaturile placute, in compania prietenilor. Din pacate maine trebuie sa plece caci au rezervorul de ape negre plin pana la refuz. Ne vom revedea in urmatoarele zile, la sud de Essaouira!
De cand am ajuns in Spania, vremea e foarte contrastanta; cand e soare si nu e vant, temperaturile ajung la douazeci de grade si peste. Daca e innorat sau dupa apus temperaturile sunt destul de joase, uneori coborand chiar si sub 10 grade. Asta-i motivul pentru care ne puteti vedea in fotografii facute in aceeasi zi atat in geaca sau polar, cat si in pantaloni scurti si tricou. Cand e pe cer, soarele arde de-a dreptul, ca dovada e culoarea tenului ce incepe sa ni se inchida. In schimb , in mai toate diminetile suntem nevoiti sa dam drumul la incalzire...Probabil in sptamanile ce vor veni vom avea parte de un soare mult mai generos.
Tommaso si compania pleaca de dimineata, iar copiii, sub ghidajul atent al mamei se pun pe scoala.
Din pacate nu pot sa particip si eu din cauza unor stranii senzatii ce-mi traverseaza maruntaiele. Am simptomele copiilor din zilele trecute! Blestematie! Reusesc macar sa scriu pe blog! Raman in pat aproape toata ziua fara sa mananc si imi revin treptat pana seara, astfel ca reusim sa facem si o scurta plimbare.
...recolta de azi...
E dimineata.Facem scoala apoi ne indreptam spre Essaouira. Gasim o parcare scumpa in buricul satului si ne aventuram pe stradutele inguste ale medinei. Orasul e foarte turistic, majoritatea magazinelor ofera produse pentru turisti; de la tesaturi si obiecte sculptate in lemn, mirodenii si ulei de argan si pana la tot ce inseamna muzica anilor '60 si '70, in buna traditie hippie. Chiar si Jimi Hendrix fusese fascinat de coltul asta de lume...cred ca nu a fost doar iarba "de vina"?
Fosile, unele reale, altele...
Trecem pe langa turnul care apara portul vechi si ne indreptam incet spre partea cea mai animata a orasului: portul nou unde are loc vanzarea directa a pestelui proaspat, imediat dupa descarcarea de pe nave.
Atlanticul e extrem de bogat in peste in partea aceasta de coasta: sardine, toni, calmari, murene, mante si scoici dau recolta zilnica a pescarilor. Partea mai grea ni se pare vanzarea...oferta e generoasa iar cumparatorii par sa traga de pret. Noroc cu restaurantele si magazinele din zona care sunt probabil clientii cei mai importanti.
Mirosul pestelui proaspat nu prea le place copiilor asa ca ne intoarcem incet spre medina. Facem o imensa cumparatura de fructe si legume proaspete, dupa care ne intoarcem epuizati la camper. Azi e foarte cald, termometrul nostru arata afara 26 de grade. Nu sunt sigur ca e bun, dar soarele arde de-a binelea! Campingul in care ne asteapta Tommaso si compania e in Sidi Kauki, un mic satuc la vreo douazeci de kilometri mai la sud, care a devenit foarte popular pentru plaja larga si pentru valurile bune pentru surfing. Ajungem dupa masa, asa ca avem timp sa spalam niste haine cu bateria din camper, caci soarele incarca puternic. Ilus face niste placinte ca de la bunica, iar copiii merg pe plaja sa faca o baie. Dusul de seara e obligatoriu caci se intorc complet acoperiti de nisip. Cinam si ne punem la nana...
Dupa scoala, Aron merge cu Tommaso sa faca surf, iar eu incerc sa formulez cererea pentru scolarizarea acasa a copiilor ce va trebui transmisa scolii din Italia. Fac una din cele trei dupa care ma indrept si eu spre plaja nisipoasa, larga si cu multa activitate, sa le fac fotogarafii baietilor cat timp mai sunt in apa.
Iasa dupa o ora epuizati!
Putera valurilor e impresionanta! In timp ce curajosii sunt in apa, altii se joaca in nisip...
Mancam de pranz in parcarea de pe plaja, dupa care ne mutam mai spre sud, in salbaticie, pe o faleza deasupra unei plaje infinite si pustii. Locul e paradisiac.
Urcam si noi pe ce ni se permite...
Apoi ne jucam prin nisipul unei dune...
Seara facem foc, copiii mananca marshmelow si cremvusti, ne bucuram de izolarea locului., e minunat!
Dimineata facem scoala afara, deranjati doar de domnul Atlantic.
Mai tarziu sunt ocupat cu mici reparatii...din pacate una dintre inchizatorile cutiei din spate a dat chix asa ca am hotarat sa o elimin. La inceput a mers mai greu, dar cu bormasina imprumutata de la Tommaso am rezolvat-o repede.
Pe langa asta mai aveam si scarile electrice care nu mai vroiau sa se deschida. Am banuit ca era vorba de praf asa ca am uns toate partile mobile, iar acum sunt din nou perfect functionale.
Copiii astia cinci se inteleg de minune! Se joaca si exploreaza, descopera si experimenteaza.
Zboara o alta zi impartita intre plaja si camper.
E dimineata. Azi e ultima zi din ianuarie, asa ca e zi de vot. Am plecat exact de doua luni de acasa si parca a fost ieri. Doar sutele de fotografii reusesc sa-mi reaminteasca cat de multe am facut. O enormitate! In astea doua luni am trait cat in doi ani...Extraordinar! Dar azi e zi de vot si bilant. Inca nu am reusit sa constientizam pe deplin copiii de importanta studiului. Uneori avem probleme cu concentrarea si chiar si cu disciplina, asa ca, bum! indoiala ne izbeste, iar neancrederea in ei si mai ales in noi ne face sa ne comportam intr-un mod pe care imediat dupa il regretam profund... Chiar daca am avut o abtinere din partea mamei, luata drept avertisment serios (sper!), viitorul expeditiei e asigurat! Cel putin pana la sfarsitul lui martie.
Markus a crescut enorm in scurtul timp de la plecare, E mereu afara, descult si dezbracat ocupat cu feluritele mestereli, astfel ca e super bronzat, iar parul tot mai lung incepe sa i se deschida de la soare...
Dupa scoala copiii mai fac o ultima baie in locul asta, in timp ce noi pregatim plecarea, suntem nomazi in toata regula , ce mai!
Adunam si un sac de gunoaie de pe plaja, care le ducem cu noi, dar e doar o picatura in oceanul de deseuri... din pacate!
Plecam dupa pranz, dar oprim sa facem cumparaturi intr-un orasel din apropiere.Am luat 30 de litri de apa in bidoane de cate 5, un jumate de litru de ulei de masline, 6 kile de banane, 5 oua, usturoi,ardei, ceapa, castraveti, cartofi, paine, doua verze, portocale, mandarine, mere, pere si 5 litri de sucuri cu doar 330 de dirhami, adica vreo 30 de euro.
Dupa vreo alti 10 kilometri ne oprim sa punem apa.
Peisajul devine incet, incet tot mai desertic. Palmierii sunt din ce in ce mai multi, iar in locurile unde e disponibila apa apar si culturi de bananieri.
Drumul e tot mai intortocheat si ingust, dar e bun. Trecem si de ultima creasta, dupa care privelistea poate alerga pana departe pe campia costiera.
Gasim un loc cu mai multe campere, la baza unor dune enorme. Bineanteles ca ai nostri copii, asa,
numai ca sa nu se dezminta, pleaca sa le escaladeze, caci ieri au vazut filmul " Everest"...
Chiar daca e deja tarziu, mai au puterea sa adune lemne si sa faca un mic foc. Nu e de mirare ca orice le gateste mama e "extrem de gustos"...
Facem o plimbare ...
Mii de pietre plate sunt rotunjite de atacul valurilor! Incepem sa o cautam pe cea perfecta, dar e asa de greu de ales!
Omul, cel care se zice ca "sfinteste locul" e cea mai josnica si inconstienta creatura ce exista pe planeta, iar infinitele gunoaie vomate parca de ocean pe plajele astea salbatice sunt ca un repros si o avertizare adresate noua, tuturor. Gaia ne transmite parca: "humans, your time is running out!" Revoltator! Dezgustator! Dezamagitor!
Ramanem doua zile in care timpul nu se schimba prea mult.Tanjim dupa soare, dupa lumina.
In scurtele momente de repaus ale ploii, copiii sunt ocupati cu jongleria si dresajul...
Seara facem un foc pe ritmuri demult uitate de hard rock, in timp ce unul din baieti ne prezinta un spectacol cu foc. Cercurile aprinse se intiparesc profund pe retina copiilor...
Spre bucuria noastra primim un mesaj de la Tommaso si compania care ne recomanda plaja pe care se afla. E la 280 kilometri mai la sud asa ca nu ezitam o clipa: maine sosim!
Dimineata dupa scoala mergem sa facem niste cumparaturi in El Jadida, un orasel fondat de portughezi aflat in apropiere.
Punem motorina si incarcam rezervorul cu apa intr-o spalatorie dupa care plecam la drum!
La Safi se termina autostrada si suntem nevoiti sa continuam pe o strada ce urmareste tarmul. Peisajele sunt superbe, dar calitatea drumului e jalnica! Noroc ca azi e sambata, iar traficul e redus.
Chiar daca fasia de asfalt e neregulata pe margini, foarte ingusta si plina de gropi, traficul extrem de redus ne da incredere, astfel ca pe ultimii 25 de kilometri conduce Ilus. Ce confort, sa stai pe dreapta!
Parcam pe malul marii, langa Tommaso si Daniela, in compania placuta a unei duzini de campere venite din toate colturile batranului continent. Copiii sunt in extaz!
Ce contrast cu locul de unde am venit! Plaja larga e curata, iar micile bazine cu apa de mare cristalina vizibile in timpul refluxului ascund multe secrete, toate de descoperit!
Pe litoralul acesta poti bantui ore si ore fara sa te plictisesti, la tot pasul poti descoperi ceva nou: roci, vegetatie, resturi de scoici si crabi, dar si activitati umane: pe aici se perindeaza pescari, cautatori de scoici, ba chiar si algele de pe roci sunt razuite pentru a fi folosite la nu stiu bine ce... Fauna cea mai periculoasa ramane reprezentata de cainii fara stapan , prezenti in numar extrem de mare peste tot; de la orase si pana la locurile cele mai izolate.
Exploratorii...
Ziua trece repede, bucurandu-ne de temperaturile placute, in compania prietenilor. Din pacate maine trebuie sa plece caci au rezervorul de ape negre plin pana la refuz. Ne vom revedea in urmatoarele zile, la sud de Essaouira!
De cand am ajuns in Spania, vremea e foarte contrastanta; cand e soare si nu e vant, temperaturile ajung la douazeci de grade si peste. Daca e innorat sau dupa apus temperaturile sunt destul de joase, uneori coborand chiar si sub 10 grade. Asta-i motivul pentru care ne puteti vedea in fotografii facute in aceeasi zi atat in geaca sau polar, cat si in pantaloni scurti si tricou. Cand e pe cer, soarele arde de-a dreptul, ca dovada e culoarea tenului ce incepe sa ni se inchida. In schimb , in mai toate diminetile suntem nevoiti sa dam drumul la incalzire...Probabil in sptamanile ce vor veni vom avea parte de un soare mult mai generos.
Tommaso si compania pleaca de dimineata, iar copiii, sub ghidajul atent al mamei se pun pe scoala.
Din pacate nu pot sa particip si eu din cauza unor stranii senzatii ce-mi traverseaza maruntaiele. Am simptomele copiilor din zilele trecute! Blestematie! Reusesc macar sa scriu pe blog! Raman in pat aproape toata ziua fara sa mananc si imi revin treptat pana seara, astfel ca reusim sa facem si o scurta plimbare.
...recolta de azi...
E dimineata.Facem scoala apoi ne indreptam spre Essaouira. Gasim o parcare scumpa in buricul satului si ne aventuram pe stradutele inguste ale medinei. Orasul e foarte turistic, majoritatea magazinelor ofera produse pentru turisti; de la tesaturi si obiecte sculptate in lemn, mirodenii si ulei de argan si pana la tot ce inseamna muzica anilor '60 si '70, in buna traditie hippie. Chiar si Jimi Hendrix fusese fascinat de coltul asta de lume...cred ca nu a fost doar iarba "de vina"?
Fosile, unele reale, altele...
Trecem pe langa turnul care apara portul vechi si ne indreptam incet spre partea cea mai animata a orasului: portul nou unde are loc vanzarea directa a pestelui proaspat, imediat dupa descarcarea de pe nave.
Atlanticul e extrem de bogat in peste in partea aceasta de coasta: sardine, toni, calmari, murene, mante si scoici dau recolta zilnica a pescarilor. Partea mai grea ni se pare vanzarea...oferta e generoasa iar cumparatorii par sa traga de pret. Noroc cu restaurantele si magazinele din zona care sunt probabil clientii cei mai importanti.
Mirosul pestelui proaspat nu prea le place copiilor asa ca ne intoarcem incet spre medina. Facem o imensa cumparatura de fructe si legume proaspete, dupa care ne intoarcem epuizati la camper. Azi e foarte cald, termometrul nostru arata afara 26 de grade. Nu sunt sigur ca e bun, dar soarele arde de-a binelea! Campingul in care ne asteapta Tommaso si compania e in Sidi Kauki, un mic satuc la vreo douazeci de kilometri mai la sud, care a devenit foarte popular pentru plaja larga si pentru valurile bune pentru surfing. Ajungem dupa masa, asa ca avem timp sa spalam niste haine cu bateria din camper, caci soarele incarca puternic. Ilus face niste placinte ca de la bunica, iar copiii merg pe plaja sa faca o baie. Dusul de seara e obligatoriu caci se intorc complet acoperiti de nisip. Cinam si ne punem la nana...
Dupa scoala, Aron merge cu Tommaso sa faca surf, iar eu incerc sa formulez cererea pentru scolarizarea acasa a copiilor ce va trebui transmisa scolii din Italia. Fac una din cele trei dupa care ma indrept si eu spre plaja nisipoasa, larga si cu multa activitate, sa le fac fotogarafii baietilor cat timp mai sunt in apa.
Iasa dupa o ora epuizati!
Putera valurilor e impresionanta! In timp ce curajosii sunt in apa, altii se joaca in nisip...
Mancam de pranz in parcarea de pe plaja, dupa care ne mutam mai spre sud, in salbaticie, pe o faleza deasupra unei plaje infinite si pustii. Locul e paradisiac.
Urcam si noi pe ce ni se permite...
Apoi ne jucam prin nisipul unei dune...
Seara facem foc, copiii mananca marshmelow si cremvusti, ne bucuram de izolarea locului., e minunat!
Dimineata facem scoala afara, deranjati doar de domnul Atlantic.
Mai tarziu sunt ocupat cu mici reparatii...din pacate una dintre inchizatorile cutiei din spate a dat chix asa ca am hotarat sa o elimin. La inceput a mers mai greu, dar cu bormasina imprumutata de la Tommaso am rezolvat-o repede.
Pe langa asta mai aveam si scarile electrice care nu mai vroiau sa se deschida. Am banuit ca era vorba de praf asa ca am uns toate partile mobile, iar acum sunt din nou perfect functionale.
Copiii astia cinci se inteleg de minune! Se joaca si exploreaza, descopera si experimenteaza.
Zboara o alta zi impartita intre plaja si camper.
E dimineata. Azi e ultima zi din ianuarie, asa ca e zi de vot. Am plecat exact de doua luni de acasa si parca a fost ieri. Doar sutele de fotografii reusesc sa-mi reaminteasca cat de multe am facut. O enormitate! In astea doua luni am trait cat in doi ani...Extraordinar! Dar azi e zi de vot si bilant. Inca nu am reusit sa constientizam pe deplin copiii de importanta studiului. Uneori avem probleme cu concentrarea si chiar si cu disciplina, asa ca, bum! indoiala ne izbeste, iar neancrederea in ei si mai ales in noi ne face sa ne comportam intr-un mod pe care imediat dupa il regretam profund... Chiar daca am avut o abtinere din partea mamei, luata drept avertisment serios (sper!), viitorul expeditiei e asigurat! Cel putin pana la sfarsitul lui martie.
Markus a crescut enorm in scurtul timp de la plecare, E mereu afara, descult si dezbracat ocupat cu feluritele mestereli, astfel ca e super bronzat, iar parul tot mai lung incepe sa i se deschida de la soare...
Dupa scoala copiii mai fac o ultima baie in locul asta, in timp ce noi pregatim plecarea, suntem nomazi in toata regula , ce mai!
Adunam si un sac de gunoaie de pe plaja, care le ducem cu noi, dar e doar o picatura in oceanul de deseuri... din pacate!
Plecam dupa pranz, dar oprim sa facem cumparaturi intr-un orasel din apropiere.Am luat 30 de litri de apa in bidoane de cate 5, un jumate de litru de ulei de masline, 6 kile de banane, 5 oua, usturoi,ardei, ceapa, castraveti, cartofi, paine, doua verze, portocale, mandarine, mere, pere si 5 litri de sucuri cu doar 330 de dirhami, adica vreo 30 de euro.
Dupa vreo alti 10 kilometri ne oprim sa punem apa.
Peisajul devine incet, incet tot mai desertic. Palmierii sunt din ce in ce mai multi, iar in locurile unde e disponibila apa apar si culturi de bananieri.
Drumul e tot mai intortocheat si ingust, dar e bun. Trecem si de ultima creasta, dupa care privelistea poate alerga pana departe pe campia costiera.
Gasim un loc cu mai multe campere, la baza unor dune enorme. Bineanteles ca ai nostri copii, asa,
Chiar daca e deja tarziu, mai au puterea sa adune lemne si sa faca un mic foc. Nu e de mirare ca orice le gateste mama e "extrem de gustos"...
Comentarii
Trimiteți un comentariu