IN NORDUL MAROCULUI

 Urcam in nava impreuna cu alte zeci de campere care vin apoi inghesuite utilizand la maxim redusul spatiu disponibil.

  Mergem pe puntea interioara, unde , odata completate fisele cu datele personale ni se pune viza de intrare in pasaport. In coada pestrita ne imprietenim cu un francez pe care il vazusem conducand un camion pregatit de desert, se grabeste spre sud caci peste zece zile soseste si nevasta-sa la Dakhla cu avionul. Destinatia lor e Senegalul, tara de origine a sotiei. Mai tarziu vin si Tommaso, sotia Daniela , cei doi copii: Pietro si Federico, plus catelusa lor Vicky. Formam repede un grup omogen admirand de pe punte stanca Gibraltarului vazuta dintr-o alta perspectiva azi, dar si noul continent care se apropie rapid. Asistam entuziasti la jocul unui grup de delfini, considerand-ul de bun augur pentru noua etapa a calatoriei...
  Inainte de sosire mai conversam cu un cuplu de italieni mai in varsta din Brescia care vor sa stea peste iarna in Maroc. Foarte prietenosi si curiosi, ne lasa o impresie buna.

  Traversarea dureaza doar o ora si jumatate, dupa care debarcam printre primii, intrand in coada imigratiei marocane. Sunt toti simpatici cand vad ca suntem "italiani". Suntem blocati vreo doua ore in care ni se face inclusiv o scanare completa a camperului. Pana la urma reusim sa dam de iesirea din zona portuara si ne oprim langa Mobilvetta lui Tommaso. Schimbam niste bani in dirhami, facem asigurarea pe trei luni si cumparam o cartela telefonica marocana. Incerc in van sa scot bani cu cardul din ATM urile prezente in zona... toate imi dau acelasi rezultat negativ. Se pare ca bancomatul nostru s-a defectat caci cipul sta sa cada din lacasul in care a fost fixat. Mai avem niste euro pe care vroiam sa-i tinem de siguranta asa ca o sa incerc sa folosest bancomatul ca si metoda de plata...Insallah!
 Plecam spre prima destinatie aleasa de pe park4night: linistitul sat pescaresc Asillah. Cele doua campinguri situate unul langa celalalt sunt extrapline, asa ca hotaram sa ne parcam pe plaja, inghesuindu-ne cumva intre alte zeci de overlanderi, multi vazuti in Spania zilele trecute.

  Copiii se joaca de parca ar fi crescut impreuna...fac prima baie in ocean.  Seara o concludem pregatind cina cu mega portii despaghetti si un vin bun.

Dimineata ma intalnesc cu cuplul din Brescia care ne fac cadou un resou electric. Accepta cu greu doua din semnele de carte cusute de mine... Resoul consuma 400w daca merge doar o rezistenta si dublu daca vin cuplate ambele. Teoretic am putea sa-l folosim cu inverterul nostru de 450, dar nu vrem sa ne distrugem bateriile. Il vom incerca intr-unul din campigurile in care vom merge sa dormim.
 Facem o plimbare prin orasul vechi, cochet si foarte turistic.

  Dupa masa descoperim pasiunile comune cu noii nostri prieteni: de la mersul la munte si catarat, homeschooling si pana la atractia exercitata de orizonturile indepartate...
  Copiii fac si prima lor baie in ocean impresionati de puterea undelor.
 

Ne bucuram si in ziua urmatoare de locul prietenos,

dupa care plecam spre noua destinatie, Moullay Bousselham, unde ajungem spre seara.

  Cum e sa stai o zi intreaga fara sa faci mare lucru? Va explic eu: dimineata se face o plimbare la rasarit,

  apoi stai pe plaja linistit, bucurandu-va de spatiile deschise.

 Spre seara mergeti la cumparaturi

 iar seara va bucurati de compania prietenilor...

 In timp ce tata da cu aspiratorul, mama spala vasele...

Noaptea asta, cu putin timp inainte de miezul noptii ne-a trezit politia. Erau in trei si insistau sa ne mutam in camping pentru motive de siguranta. L-eam explicat ca pentru noi locul era OK, astfel ca au plecat explicandu-ne ca ramanem pe proprie rastundere. Zis si facut, dar adormim cu greu...
  Dimineata urmatoare am programat o iesire cu barca in laguna ce margineste satul. Se numeste Merja Zerga si e cea mai mare rezervatie ornitologica din Maroc.

   In total suntem zece oameni in barca, dar avem suficient spatiu. In timp ce perlustram orizontul cu binoclul in dotare, baietii pescuiesc...Pe suprafata extinsa a lagunei putin adanci vedem cormorani, pescarusi, ibisi, flamingi si o sumedenie de pasari foarte mici , greu de identificat pentru noi.

  La un moment dat barcagiul foarte disponibil ne culege de pe fundalul apei putin adanci niste scoici pentru pasta.

   Ne oprim in micul port ce devine piata de peste proaspat in momntul intoarcerii pescarilor din larg. Pestele se cantareste, transeaza si ambaleaza pe loc, spre deliciul pescarusilor ce se infrupta din resturile aruncate in laguna.

  Bineanteles ca pranzul la gratar e principala atractie a zilei mai ales pentru copii.

   Spre seara mai facem o plimbare pe lunga plaja a satucului incercandu-ne zadarnic norocul cu pescuitul...apusul de aici compenseaza insa totul.

  Dimineata o incepem cu scoala copiilor, stiind ca azi e o zi in care ne despartim de familia asta fantastica. Daniela, Tommaso, prin modul vostru de a fi ne-ati aratat o alta lume in care totul e posibil! Multumim pentru lectie!
  Plecam spre interiorul tarii unde vrem sa vizitam Volubilis si Meknes, unul dintre cele trei orase imperiale ale Marocului.
  Dupa un lung drum pe strazi secundare ajungem la intrarea in site-ul roman, unde aflam cu stupoare ca strainii platesc de sapte ori mai mult decat aborigenii, ca accepta doar plata cu bani gheata si ca pe langa pretul asta piperat mai trebuie sa platim si parcarea! Plecam un pic dezamagiti si suparati spre un orasel din apropiere unde speram sa gasim un bancomat care accepta cardul nostru si care se pare ca a dat chix. Am vrea sa gasim macar un birou de schmb valutar, dar nu a fost sa fie, asa ca ne intoarcem la locul de dormit aflat intr-o padurice langa situl arheologic. Aici ii intalnim pe Cris  si Lydia, un cuplu din Dresda in drum spre sud.  Ei sunt salvarea noastra, ne schimba 50 de euro in dirhami asa ca pe maine suntem in regula, avem banii pentru biletele de intrare si pentru a incarca buteliile de gaz la Meknes.
  

 Noaptea trece bine cu toate ca am avut niste caini care au tot latrat prin apropiere...
 Ajungem la Volubilis inaintea autocarelor cu turisti, asa ca avem ruinele aproape numai pentru noi. Atractia principala nu este reprezentata de monumentalitatea cladirilor ramase , sunt numeroasele mozaicuri elaborate ce ornau casele bogatilor. Le descoperim pe rand ajutati si de opusculul informativ primit la intrare.

 Un grup de tineri italieni ne fac o fotografie in formatie completa.

  Odata vizita terminata ne grabim spre unul din orasele imperiale ale Marocului : Meknes. Ne grabim spre o "fabrica de gaz" deoarece am vrea sa ne umplem cele doua butelii de gaz italiene. Ajungem la 11:30, cu o jumatate de ora inainte de inchiderea programului. Bineanteles ca ni se spune sa revenim maine, dar insistam pana ce se misca lucrurile , astfel ca plecam cu buteliile pline!
  Intram in oras spre o parcare bine pozitionata de unde plecam insa din cauza pretului cerut. Gasim o alta parcare la o suta de metri si jumatate de pret si iata-ne in piata orasului unde asistam tristi la un fenomen deplorabil: mai multe persoane ofera animale salbatice spre fotografiere: maimute inlantuite de custi metalice minuscule, ponei impopotonati cu canaci colorati, serpi ce-ti vin pusi pe dupa gat, ba chiar si un strut tinut in lesa. Se pare ca sunt o atractie in sine, mai ales in randul marocanilor. Si clientii nu lipsesc ca am nimerit fix intr-o zi de mare targ...Refuzam si multitudinea de oferte din partea vanatorilor de clienti ce ne cheama fiecare spre restaurantul conventionat... Preferam bazarul acoperit in care ne pierdem intre marfuri, mirosuri siculori de toate felurile...

 Plecam. Pe autostrada perfecta ne apropiem rapid de capitala pe care o lasam undeva in dreapta noastra, indreptandu-ne spre Casablanca. Apas un pic pe acceleratie sa ajungem pe lumina la locul ales pentru dormit, o plaja din apropierea unor complexe de apartamente de vacanta. Locul cu pricina ne place cu toate ca e un pic expus, dar in momentul in care ies de pe asfalt apare si o masina  a politiei care se opreste in spatele nostru. Politistul negricios ce coboara, tot un zambet si foarte politicos ne explica ferm ca nu putem ramane peste noapte...cu eternul "c'est dangereux".

  Unde vom dormi?
  Mai mergem vreo 15 kilometri la un alt loc , mai izolat si mai greu accesibil, dar foarte expus asa ca hotaram sa facem o halta intr-un camping in care intram deja pe intuneric. E primul camping in care dormim de cand a inceput calatoria. E plin de campere europene, mai ales frantuzesti dar sunt si belgieni, nemti, britanici si irlandezi, spanioli. Nici un echipaj italian. Fac un dus un pic fierbinte, un pic rece, dar ok pentru standardele locale. Vom ramane doua nopti aici.
  Dimineata ne punem pe treaba sa eliminam muntele de haine murdare. Spalam si facem scoala pana dupa-masa tarziu.

  Noaptea ce urmeaza e cu evenimente caci Petra vomeaza de vreo 7-8 ori, in timp ce Aron care avea diaree deja de ieri, tine pasul cu ea. Ne trezim obositi. Petra isi revine destul de repede iesind la aer. Aron e mai rau caci risca dezhidratarea. Hotaram sa mai ramanem o noapte in camping sa ne mai stabilizam. Pe azi se decreteaza relax total!

 Mai scurtam si din carlionti...
  Noaptea urmatoare insa, a fost foarte lunga. Petra a vomat in mai multe repriza, iar Aron care deja de ieri se plangea de stomacul deranjat, are diaree.
  Urgenta sanitara in curs ne obliga sa mai stam o noapte in camping sa ne refacem fortele. Ziua trece cu bricolaj si relax general. Saltam si ziua de scoala.

  Incepem sa ne cunoastem veninii, majoritatea sunt francezi. Suntem pe picior de duca cand apare si familia de francezi intalnita in parcarea de campere din Gibraltar. Valerie si Gilbert, impreuna cu cei doi copii cu care fac scoala Montessori, sunt si ei in drum spre sud. Spre regretul general al celor mici trebuie sa plecam. Se pusera deja pe joaca animand campingul. Nu-i nimic, suntem siguri ca ne vom revedea mai incolo!
  Un pic mi-a fost groaza de intratul in Casablanca cu camperul, dar am fost placut surprins de rapiditatea cu care am facut cei treizeci de kilometri ce ne desparteau de parcarea de langa moscheea noua: impunatoarea Hassan II mosque. Circulatia a fost intr-adevar haotica dupa standardele europene, dar nu a fost extrem de solicitanta psihic. Trebuie sa fii atent in special la pietonii indisciplinati si la reducatoarele de viteza (niste burti de ciment ce traverseaza strada) nu prea bine semnalizate. In rest inca nu am dibuit bine cine are prioritate in sensurile giratorii...
  Dar hai sa intram in moschee! E una din putinele din Maroc accesibila non musulmanilor.

  Vizita in interior se face cu ghid, in grupuri vorbitoare de diferite limbi. La italiana eram doar noi, asa ca ne-au lipit de grupul vorbitor de franceza, avand parte de un tratament privilegiat din partea ghidului care pe langa italiana mai stia si cateva cuvinte in romaneste. Probabil atentia marita a fost data si de faptul ca eram singurii cu copii.

  Cladirea este enorma: doua sute metri lungime, o suta latime. Acoperisul care se poate deschide e la saizeci si cinci de metri de sol. Impresionant! Minaretul are si el doua sute de metri inaltime.

 Din moschee iesim pe o ploaie torentiala. Avem doar o umbrela pentru toti pe care vantul incearca sa ne-o smulga din maini.

  Din Casablanca plecam spre sud, ajungand pe intuneric la locul de dormit. Mai sunt cateva van- uri asa ca suntem linistiti. Sunetul ritmic al valurilor e acoperit la un moment dat de o ploaie  zdravana. E un diluviu si vant puternic! Dormi daca poti!