ANDALUZIA - partea a doua

  Zis si facut - plecam de pe plaja Sombrerico sa ne mutam doar cateva sute de metri mai incolo, pe cealalta plaja, careia nu-i stiu numele, dar care ne oferea mult mai mult spatiu, caci erau parcate doar alte doua van- uri.

  Urcam  la punctul de belvedere aflat intre cele doua golfuri, de unde peisajul superb ni se dezvaluie in toata splendoarea lui.

  Mai tarziu pe plaja facem o lunga plimbare.

 Odata intorsi la Hope, Petra se pune pe citit in timp ce eu incep o conversatie cu un nou sosit: Ralph,  IT- st german ce calatoreste cu van-ul sau albastru de 32 de ani! Seara facem un foc in jurul caruia, copiii incearca sa comunice cu putinele cunostinte de germana si engleza. Intre Aron si Ralph se creeaza imediat o forma de rezonanta pozitiva. E un moment foarte bun sa-si exerseze engleza!
 A doua zi, Ralph , care are toate sculele imaginabile, ne masoara tensiunea intre diferitele piese ale circuitului electric al panourilor solare. Pana la urma gaseste si problema: o siguranta arsa din cauza careia panourile incarcau doar o baterie din cele doua pe care le avem. O schimbam, sperand sa nu fie si alte probleme ascunse. Montam totul la loc sub un soare puternic care ne incarca bateriile pana la o valoare ce nu am vazut-o demult pe panoul de control:12,7v!
 

 Pe plaja copiii nu rezista chemarii apei, astfel ca isi pun costumele de baie...

  E vreme buna asa ca facem foc si in seara asta...ne uitam la stele cu binoclul, iar povestile ne fac sa ne culcam tarziu...

  Dimineata plecam spre Parcul National Cabo da Gata constienti de frumusetea salbatica a locurilor pe care le parasim. Pe drum oprim intr-un camping plin de echipaje nemtesti, olandeze si belgiene unde descarcam wc- ul si apele gri dupa care umplem tot ce se poate cu apa: rezervoare, bidoane si sticle.

 Drumul traverseaza un peisaj verde, primavaratic, ducandu-ne apoi in parcarea unde dorim sa dormim. Avem vecini nemti, francezi si belgieni.

   Apare si o familie de italieni. Tommaso e in drum spre Maroc impreuna cu nevasta si cei doi copii mici. Sunt pe picior de duca dar apucam sa ne schimbam numerele de telefon, mai ales ca ar vrea sa faca traversarea spre Maroc cam in aceeasi zi cu noi: 15 ianuarie.

  Plaja de los Genoveses, lunga cam un kilometru e unul din locurile in care in sezonul asta ai sansa sa intalnesti putini oameni, dar cu atat mai multi tantari... natura pura!  Bineanteles ca ai nostri nu se rabda sa nu faca o baie...

  Mai spre seara facem o plimbare cu Ilus si Aron urmarind o poteca dealungul plajii, urcand apoi spre unul dintre dealurile ce strajuiesc golful.

  Apa e translucida dar adanca iar soarele ce sta sa apuna ne introduce intr-o atmosfera de basm. Ne intoarcem atacati de niste tantari enormi ce parca vor sa muste din noi.
  Dimineata, in timp ce cei mari sunt ocupati cu scoala, fac o plimbare cu Markus. Aron ni se alatura si el pentru a urca pe un varf din apropiere. Pe traseul pana la urma prelungit putin, intalnim un cuplu spaniol ce ne descriu plantele endemice ale zonei gasite pe traseu, interesant!

  Dupa masa ne intindem hamacele intr-un mic palc de copaci cu trunchiul neted, aproape fara scoarta, dar suntem alungati de vantul racoros si de multitudinea de tantari.

  Ne intoarcem in parcare unde dupa nu prea mult timp isi face aparitia si o masina a rangerilor locali care ne someaza pe toti sa plecam. Pana la urma dormim in parcarea municipala a oraselului cel mai apropiat, San Jose, de unde plecam dis de dimineata inapoi la mare, dar de data asta la o alta plaja. In parcarea acesteia intalim un simpatic cuplu de spanioli din Tara Bascilor care sunt in zona de mai bine de o saptamana. Serijio si Livia ma servesc cu mate. E primul pe care il gust, e amar, e puternic, dar imi place. Grazias!
 Scoala odata terminata, facem un traseu in circuit intre doua plaje separate de o creasta stancoasa.

 La intoarcere suntem obositi, dar plecam spre vest. Ideea a fost sa ne indreptam spre Almeria, dar am facut o deviere spre nord, catre desertul Tabernas unde au fost turnate mai multe fime western si unde se pot vizita inca set-urile cinematografice ce redau atmosfera vestului salbatic. Ajungem la tanc sa asistam si la un mic spectacol oferit de niste pistoleros din care nu lipsesc impuscaturile, jaful unei banci, cascadoriile si demonstratiile de calarie.

   ...un pic in paragiana, dar locul reda bine atmosfera!
   Pregatim pranzul in parcare, dupa care plecam in sfarsit spre Almerimar unde urmeaza sa dormim in port. Ajunsi la destinatie, trebuie sa mergem intr-o parcare secundara caci in portul principal parcarea pentru campere e complet ocupata... Gasim cu greu noua locatie si ne legam la curent...bomba! Se pare ca avem o defectiune, un scurt circuit, ceva , caci nu reusim sa avem curent in camper, nici pentru frigider si nici in prize... Maine neaparat va trebui sa mergem la un centru de campere aflat la 10 km sa vedem despre ce-i vorba, pare a fi ceva serios mai ales ca nici circuitul care incarca electicitate de la panouri nu pare a fi ok...vom vedea!
  Inainte sa mergem la electricieni dau un telefon la centrul de campere din Trento de unde mi se sugereaza sa verific siguranta generala...zis si facut! Asta era! Ne legam repede la curent inainte sa ni se descarce prea mult bateriile si ne punem pe spalat haine. Multe ore merge masina de spalat, cel putin zece, astfel ca locul in care suntem se aseamana tot mai mult cu o tabara de gipsy caravan cu multi copii...

  Seara avem deosebita placere sa-l intalnim pe fostul meu coleg de clasa din scoala generala, Radu.    S-a stabilit in zona in urma cu multi ani. Are o familie frumoasa, fiind pe deplin integrat aici. A venit insotit de fiica lui mai mica cu care ai nostri stabilesc imediat o legatura...fiecare vorbind pe limba lui, adica in spaniola si italiana. Se joaca, deseneaza si rad, semn ca barierele de limbaj au fost depasite!

  Radu, Kenia, va multumim pentru vizita! Sunteti speciali!

  E miezul noptii cand, dupa mai multe incercari nereusite reusesc sa cumpar si sa scot la imprimanta biletele pentru Alhambra. In sfarsit!

  Programul astfel decis, a doua zi ne intoarcem la Granada sa vizitam minunea!

  Nu ne-am imbracat prea bine , astfel ca la un moment dat ne-a fost frig, dar am vizitat palatele pana la ultimul.

  In mod sigur vara sau primavara atmostfera este mult mai magica. Racoarea data de umbra copacilor  accentuata de abundanta apei a avut rolul ei in crearea atmosferei de paradis terestru atat de tipic gradinilor din zonele aride.

  Seara ajungem in Alhama, o mica localitate aflata nu departe de Granada unde ne instalam in parcarea camperelor, aproape de izvoarele termale pe care le vizitam a doua zi. Apa excelenta si pozitia localitatii, langa un defileu salbatic ne fac sa ramanem doua zile cu toate ca noaptea era foarte frig.

  Dupa micul dejun imbogatit cu suc de portocale proaspat stors, ne indreptam spre Antequera sa vedem doi dolmeni.

 Menga- cea mai importanta constructie de acest gen de pe continent e absolut impresionant! Plecam placut surprinsi si de faptul ca intrarea a fost gratuita. Dormim nu departe de oras, in parcul national el Torqal, dar nu inainte de a face o scurta plimbare cu toate ca e foarte multa lume, fiind duminica.

  

  Noaptea asta am ramas din nou fara gaz! A fost cam racoare in ultimele dimineti asa ca am dat drumul la incalzire... 

  Oricum avem in plan sa mergem pana langa Gibraltar azi unde speram ca va fi mult mai cald. Cat despre butelii, cred ca le vom umple mai usor in Maroc unde regulile noastre europene atat de stricte nu prea se respecta...Inainte de plecare facem si traseul galben, mai lung, care ne ofera privilegiul de a observa de aproape cateva duzini de capre de munte diferite dar totusi asemanatoare caprelor negre. In lumina rosietica a diminetii si peisajul e diferit...

Plecam destul de devreme stiind ca avem de facut peste doua sute de kilometri...

  Cam la mijlocul distantei vizitam Ronda- un mic orasel foarte turistic unde mancam (si) o paella vegetariana grozava. Asta ca sa nu mai fim criticati ca nu am gustat-o!

  Spre seara ajungem langa farul in apropierea caruia vrem sa dormim. In departare se vede stanca Gibraltarului si multe nave ce asteapta autorizatia de traversare a stramtorii. Copiii cauta scoici pe plaja, in timp ce noi instalam tabara, pregatim cina si un film pentru dupa. Noapte buna!

  A doua zi mergem la Algeciras sa cumparam biletele de bac pentru Maroc. Zona e impanzita de zeci de vehicule de overlanders de toate tipurile, varstele si gabariturile. Vedem campere cu pensionari, camioane militare camperizate sau dube vechi in care se doarme pe saltele...

  Biletele au data deschisa cu valabilitate de trei luni. Platim cu cartea de credit si iesim din birou cu un mic cadou...Facem ultimele cumparaturi la un supermarket in apropiere dupa care mergem in portul din imediata apropiere a scurtei granite cu Gibraltarul, unde vom ramane peste noapte. 

  Facem scoala, in timp ce Markus socializeaza cu doi copii francezi de langa noi. Si ei merg in Maroc asa ca probabil ne vom mai vedea pe traseu.

  Primim si un mesaj de la Tommaso care ne confirma ca pleaca maine cu vaporul de 11. Ne vedem acolo!

  Dupa masa trecem granita cu Gibraltarul, vizitam un pic orasul si urcam pe jos pana in varful stancii. Am fi vrut sa urcam cu telecabina, dar serviciul era temporar suspendat. 

 Orasul emana o atmosfera (aproape) coloniala: in afara circulatiei pe dreapta, tot ce ne inconjoara e tipic, de la autobuzul etajat cu care mergem in oras, limba engleza vorbita peste tot, sterlinele care ni se cer cand platim, totul e foarte british.

Maimutele nu intarzie sa apara: au devenit una dintre atractiile parcului natural de pe stanca. 

 Urcam spre varful fortaretei atat de incercate dealungul istoriei printre  fortificatii, ziduri si baterii de toate varstele. Anumite zone strategice sunt si azi off limits pentru vizitatori.

  Petra nu vrea sa ma lase singur, asa ca urcam impreuna pana la tunurile gigantice din varf, dupa care incepem o coborare abrupta dar superba pe Mediterranean steps.

 Coboram obositi, dar satisfacuti de ce am vazut azi...

  Autobuzul ne duce inapoi in vama pe care o trecem pe jos impreuna cu alte sute de turisti si navetisti care au invadat colonia  azi dimineata. Descarcam apele negre si gri, dupa care repozitionam camperul pentru noapte. Maine plecam spre Maroc!

  E ora 4 diminata,15 ianuarie. Sunt in patul  din mansarda. Scriu. Poate e momentul  sa facem un mic bilant. Au trecut 47 de zile de cand am plecat din Flavon. Am facut 5 mii de kilometri si am trecut prin sase tari. Azi schimbam tara si continentul. Suntem pozitivi. E tot ce conteaza.

  Dimineata in portul din Algericas ne punem intr-o coada infinita de campere ce asteapta imbarcarea. Majoritatea sunte francezi, belgieni si olandezi. Ii intalnim si pe Tommaso cu familia cu care ne intelegem sa continuam impreuna mai ales ca ai sai prunci cu ai nostri incep sa se inteleaga de minune...

  Plecam pe la ora 12 pe o vreme buna. Odata ajunsi in Maroc pierdem vreo doua ore cu scanarea obligatorie, dar reusim totusi sa ajungem pe zi in Assilah, prima noastra etapa din Maroc.