ANDALUZIA- prima parte

Dealul cu morile de vant are o pozitie superba si ofera o panorama spectaculoasa...o stiam noi, dar se pare ca o stiau si altii caci noaptea trecuta a fost un dute-vino de masini...La un moment dat am fost trezit si de bass-ul puternic al unei discoteci aflate undeva in vale, iar vizitatorii care i-am avut erau probabil frecventatorii ei. In rest totul a fost OK, ba am mai si ramas a doua zi sa facem lectii pana pe la pranz.
La Córdoba ajungem cu putin timp inainte de apus, trecem pe langa parcarea cu plata a camperelor si gasim parcarea gratuita de langa gradina zoologica. E aproape plina, dar dibuim un loc central langa un domn cu rulota ce are un urias caine lup legat de scara de acces din spate. Fiind aproape de centrul vechi, ne grabim sa vedem podul roman in lumina infocata a soarelui ce sta sa apuna.

Pe pod e forfota mare caci valurile de turisti, in special spanioli nu lipsesc nici in aceasta perioada a anului.Vedem mimi si magicieni, pictori si caricaturisti, dar suntem impresionati mai ales de indemanarea unui saxofonist...sa fie doar o coincidenta?

Facem si o scurta plimbare pe ingustele si intortocheatele stradute ce invaluie ca o panza de paianjen partea veche a orasului.

Córdoba, chiar daca foarte frecventat in perioada asta de sfarsit de an, ne place mult, mai ales ca avem privilegiul de a-l avea pe Hope parcat foarte aproape de centru. Ne intoarcem la el cu decizia de a ramane doua nopti.
Dimineata facem teme dupa care ne indreptam spre "La ciudad de los ninos e las ninas", un parc de joaca aflat in spatele gradinii zoologice. Aproape ca ne pierdem printre multitudinea de jocuri bine intretinute.

Mai tarziu Ilus, insotita de Aron, se intorc la camper sa pregateasca pranzul, in timp ce eu, impreuna cu cei mici ne mai oprim la joaca. Ce lux, sa avem masa pusa si macarea gata pe cand ne intoarcem la Hope! Multumim mama!
Bineanteles ca nu puteam pleca din oras inainte de a vedea Mezquita- superba moschee maura din secolul 10-11 in si peste care - idioata decizie- au construit o catedrala...
In gradina cu portocali intrasem si aseara, dar azi, duminica, lucrurile stau altfel... o imensa coada serpuieste prin curtea interioara, formata din sutele de vizitatori dornici sa-i descopere secretele... Pana la urma intram destul de repede, lasandu-ne invaluiti de atmosfera mistica a acestui loc special.

Ne intoarcem la Hope pregatind plecarea de maine. Avem cateva urgente ce nu mai sufera amanare: azi dimineata inauntru erau doar 9 grade si nu aveam gaz sa incalzim. Am folosit micul primus cu butelie adus cu noi pentru urgente, dar temperatura s-a ridicat cu doar 2 grade. Am baut ceaiul pregatit cu aceeasi ocazie, astfel ne-am mai dezmortit un pic! Ni s-a umplut si rezervorul de la wc! Cu toate ca are 42 de litri, autonomia pe care ne-o da e de doar 3-4, maxim 5 zile. Suntem multi, ce sa facem! Aproape ca s-a terminat si apa din rezervor, iar nivelul motorinei e sub jumatate. Toate astea puse impreuna ne fac sa plecam dis de dimineata a doua zi. La 5:30 pornim motorul si intram in autostrada spre Granada. Dupa vreo 150 de km iesim la o benzinarie unde ne facem plinul de combustibil si apa. Golim rezervoarele de ape negre si gri, dar pierdem mai mult de o ora cu operatiunile. La ora 8 sunt in picioare si copiii. Cu toate ca afara sunt doar 4 grade Markus, echipat de iarna, tine neaparat sa ma ajute...

Ajungem la Granada pe la 10. Cu merindele pe sfarsite, oprim la un supermarket sa facem plinul la camara! Iesim cu cosul doldora, linistiti ca vom avea o autonomie de o saptamana.
Parcarea Alhambrei nu e departe, dar ajungem cu mult dupa ora 12. Facem un mic dejun un pic intarziat si ne indreptam spre intrare unde constatam su stupoare ca e totul "sold out" pe ziua de azi. 6600 de bilete vandute! Stiam ca e monumentul cel mai vizitat din Spania, dar speram totusi sa putem intra azi! Nu-i nimic, vom mai opri o data la intoarcere cu biletele rezervate pe internet, promit! Hotaram sa facem si ultimii 260 de km ce ne despart de singura benzinarie identificata de noi care umple butelii de gaz italiene! E la sud de Murcia si nord vest de Almeria. Vrem sa petrem cateva zile la mare de Revelion, dar avem nevoie urgenta de gaz, asa ca facem toata distanta asta fara nici o oprire. Gasim si locul cu pricina, facem plinul de motorina si umplem si buteliile cu gaz. Pana demontez butelia de 15 litri, ii dau butelia mai mica de 10 tipului care se ocupa de incarcare. Sosesc cu aia mare dupa cateva minute si constat cu oroare ca a bagat 18 litri de gpl in aia mica de 10! Umplem si aia mai mare cu 15 litri, dupa care, un pic preocupat le montez la locul lor...
Plaja langa care vrem sa dormim nu e departe si cu toate ca la sosea gasim o tabla care interzice accesul camperelor, mergem oricum sperand in clementa fortelor de ordine...doar e extrasezon!
In parcare se afla pozitionate mai multe dube si campere, dar nu e foarte plina astfel ca gasim cu usurinta un loc ferit cu o priveliste superba.

Facem o scurta plimbare prim imprejurimi promitandu-ne ca vom descoperi mai bine locurile maine, dupa scoala.

Locul asta e superb! Chiar daca a fost innorat a doua zi, ne-am bucurat mult de libertatea ce ne-o ofera natura. Copiii astia pot sa stea sa se joace ore si ore in nisipul asta rece, fara soare, chiar si cu vant. Noi am incercat sa curatam si sa aranjam un pic haosul din camper. Uneori avem impresia ca e inutil sa tot incercam sa o facem...
La un moment dar a sosit o masina care a claxonat de mai multe ori sa atraga atentia. Curiosi, ne apropiem cu neancredere de autoutilitara ce avea usile din spate deschise larg. Spre bucuria copiilor e burdusita cu prajituri de tot felul! Cuplul de nemti pensionari care le ofera spre vanzare fac asta in zona de 15 ani! Lucirea din ochii lor ne face sa ne dam seama ca e vorba de pasiune si nu de bani. Prajiturile au fost delicioase!

Facem o plimbare pana la doua plaje aflate nu prea departe. Si aici parcarea e ocupata de o sumedenie de campere. Intalnim si doi unguri de vreo 55-60 de ani ce calatoresc cu rulota de vreo 6 luni. Povestea lor e asemanatoare cu a noastra: dupa 12 ani de munci in Anglia s-au intors la Budapesta, doar ca sa plece din nou...cu rulota. Admirabil!
Seara notez cu ingrijorere ca bateria are doar 12,2v, un nivel extrem de scazut, asa ca-i dau drumul la motor, mai ales ca aveam de gand sa punem la treaba masina de spalat. Pe cand terminam se insereaza de-a binelea, iar eu sunt inghetat bocna. Apar si stelele pe cer, foarte incurajator pentru copii caci le-am promis ca la anul, adica, maine ii vom lasa sa faca baie daca ziua va fi insorita.
Revelionul cu tot ce inseamna el parca nici nu a fost. Pe plaja asta erau toti linistiti, chiar si cehii de la care ne asteptam la mai multa zarva...

Din fereastra mansardei ne minunam de frumusetea rasaritului de a doua zi. Lasam copiii sa doarma, iar noi iesim la o plimbare pe plaja. Un cuplu de tineri francezi ce e deja pe plaja face o baie rapida in apa rece dupa care se retrag zgribuliti spre duba. Noi mai facem cateva ture cat e plaja de lunga, dupa care ne dam seama ca baietii nostri sunt treji, asa ca mergem sa le pregatim micul dejun. Se spala si se imbraca repede caci plaja ii asteapta.

Facem un pic de scoala dupa care e musai sa ne tinem de promisiunea facuta: trebuie sa-i lasam in apa!

Petra prefera sa se joace cu papusa...

Dupa masa mai facem o plimbare pe plajele vecine unde ne oprim la povesti cu doi italieni ce isi faceau siesta..

Dupa trei zile in paradisul asta trebuie sa ne punem in miscare caci bateria de serviciu are un nivel extrem de scazut, am acumulat o enormitate de gunoaie si trebuie sa descarcam apele si sa umplem rezervoarele.

Ne intorcem asadar la benzinaria Anibal la care umplusem deunazi buteliile de gaz. Azi spalam pe exterior camperul cu 3 euro, apoi umplem cu apa tot ce se poate, de la rezervoare si sticle pana la cele doua bidoane. Descarcam apele negre si gri, satisfacuti de pretul redus: 2 euro. Facem cate un dus la 3 euro de caciula si ne punem in miscare catre oraselul aflat in apropiere. Scoatem bani si facem cumparaturi. Din Aguilhas ne indreptam spre sud, la vreo 50 de km la niste plaje ce ne atrageau. Pe drum intram intr-un enorm magazin de produse chinezesti de unde iesim cu cateva maruntisuri. Cel mai mult ne bucuram de storcatorul de portocale. Am mai luat un prelungitor, un incarcator usb, 3 furculite si niste prinzatori de haine.
E impresionanta cantitatea de gunoaie care am facut-o in astea trei zile:

Chiar daca pana acum selectia deseurilor aici in Spania nu am sesizat-o , am hotarat sa fim mult mai atenti si sa tinem deoparte sticla si recipientele de plastic. Daca nu incepem cu noi insine, planeta asta chiar ca se v-a duce de rapa!

Ne continuam drumul , dar nu ajungem pana la destinatie, astfel ca ne oprim pe un drum costier neasfaltat, in apropierea unui turn de observatie din varful caruia avem o priveliste minunata a tarmului din apropiere.

De la turn, drumul ingust si nu prea bun urca destul de abrupt, dar ne conduce la doua plaje in care, parca din anii '70 timpul a ramas din loc. Sunt multi van life-eri hipioti care ne privesc un pic cu suspiciune, astfel ca ne mutam un pic mai incolo. Plaja e minunata, iar noi suntem decisi sa ne bucuram de ea.