INTRODUCERE

Un calduros  salut tuturor celor pe care va cunostem. Ciao!!! Cu foarte multi din voi, cei care acum cititi nu ne-am auzit de ceva vreme si nici nu ne-am vazut. Acum ca avem ocazia sa ne povestim mai mult o vom face untr-un mod nou pentru noi. Poate ar fi cel mai bine sa ma explic un pic. De ceva ani traim in Italia mai exact de 17 ani si 2 luni. Da sunt foarte multi dintr-o viata de om obisnuit asa cum suntem toti oameni obisnuiti. Acum ca veni vorba de obisnuit nu e ceva obisnuit ceea ce facem noi ca si familie , dar e ceva ce ne dorim de foarte mult timp. A devenit o obseseie, o pasiune, un vis, o speranta, o directie sau pur si simplu un mod de-a ne rebela impotriva monotoniei, a lipsei de efervescenta din viata cotidiana. Nu mai vrem nimic din ce am avut, vrem sa facem ceva ce ne dorim, ceva ce ne place si vrem sa stam mai mult cu copiii nostri. Asta cred ca toti di noi ar trebui sa o facem, sa ne dam mai mult timp sa ne ascultam sa ne povestim sufletele sa ne ascultam gindurile sa ajungem sa le cunoastem. Poate pare ciudat sau neobisnuit sa pretindem sa ne cunoastem gindurile dar uneori avem ginduri si ideei care ne par straine sau neobisnuite si nu stim de unde vin. E atit de ciudat ca toti vorbesc despre asta, chiar si tehnologia de cel mai inalt nivel vrea sa o faca, sa citeasca gindurile, dar nimeni nu vrea sa ne ajute sa ne cunoastem gindurile. Am practicat yoga pentru o perioada in Romania; eram mult mai tinara... atunci, imediat dupa caderea comunismului multi mergeam la cursurile de yoga pentru a rezolva anumite probelme sau pentru ca suna foarte curios, exotic. Asa a fost si pentru mine. Dar a devenit un mod de viata, o filozofie personala un mod de-a vedea lucrurile diferit. Si cum am plecat de la ideea de a ne cunoaste gindurile, ma intorc sa spun ca meditatia asta face in modul cel mai elementar: lasi gindurile sa te impresoare dupa care, incet incet le elimini pentru ca ajungi sa le cunosti si poti sa le controlezi poti sa le analizezi  etc etc. Ceea ce noi ne dorim acum din aceasta calatorie e sa avem timp pentru noi,  unii pentru altii. Nu ne facem o promisiune...e raspunsul care-l dam unei necesitati fiziologice. Este o intruziune in lumea necunoscutului cunoscut, stiu ca pare paradoxal ce spun dar asa este e un necunoscut cunoscut. Stim ce facem stim ce vrem dar nu stim cum vom reactiona, nu  stim cum vom trai aceste  momente inedite,cnu stim ce ginduri vom avea. Ca parinti avem frici ca si voi toti cei care sunteti parinti, dar refuz si nu mai vreau sa traiesc cu frici si paranoi care le impun aceasta societate in care traim. Speram sa invatam impreuna cu copiii nostri sa nu ne fie frica sa fim liberi, sa incercam lucruri noi, sa facem din viata o aventura si sa o traim clipa dupa clipa, zi dupa zi, fara sa ne  gindim cum va fi sau ce ar fi fost. Sa traim un prezent armonios in pace si in iubire. Iubitul meu sot imi spunea ca sa fie aceasta calatorie o calatorie a iubirii.  Asta sper sa ne aduca mai multa pace in suflete.  O sa va povestesc mai multe dar nu acum . Vreau sa plecam, sa pornim la drum.