FLAVON E (SI) SATUL NOSTRU
Flavon... mic satuc de sub munte pierdut printre acesti minunati Dolomiti. Am venit cu multi, multi ani in urma, ne-ai placut si... am ramas. Acum ca a venit momentul despartirii vreau sa-ti zic multumesc. Multumesc pentru ca m-ai primit chiar daca nu-ti vorbeam limba, multumesc pentru ca mi te-ai dezvaluit in toata splendoarea ta: cu padurea in colorata veste a toamnei, acoperit de zapada sau cu merii garboviti sub povara rodului. Mi-ai aratat lacul cu vietatile ei jucause si m-ai facut sa-ti cunosc serpuitoarele-ti poteci ce duc spre munte. Multumesc! O, da draga munte.. Te-am indragit din prima zi in care te-am vazut. Cu stancile tale ce se inalta tintind cerul ne-ai fost prieten, calauza, dascal si protector. Ti-am batut cararile cu respect si curiozitate...multumesc ca m-ai facut partas al secretelor tale deschizandu-ti inima.
Flavon...cu strazile tale intortocheate, biserica cocheta si nesfarsitele tale livezi de mere m-ai facut sa ma simt acasa. Ai devenit (si) al meu...multumesc. Mi-ai daruit privilegiul de a deveni un fericit tata, dandu-mi momente de neuitat...multumesc. Mi-ai protejat familia...multumesc. Ai ras si plans impreuna cu mine...multumesc.
Flavon...bogatia ta cea mai mare nu e acolo intre merii atat de ingrijiti. Bogatia ta e sufletul locuitorilor tai. Da, ei sunt patrimoniul pe care trebuie sa-l protejezi. Oameni simpli si silitori, discreti dar saritori m-ati primit ca pe un fiu ratacitor. Am ajuns sa va cunosc si sa va respect pe toti. Multumesc. Multumesc Roberto, multumesc Silvio, Augusta, multumesc Alessandro, Davide...ne-ati oferit adapost si ne-ati hranit, ne-ati cunoscut si ne-ati devenit prieteni ... Multumesc Rita, Renata, Annamaria, Giovanna, Elena. M-am infruptat cu sfaturile voastre intelepte in toti acesti ani...multumesc. Bruno, Bruna , Anna , Ronny, Antonella, Simone mi-ati fost si veti ramane colegi, dar mai ales prieteni. Monica, Sara, Germana, Carlo, Manuela, Maria, Erika, Stefania, Mirta, Luciano, Giancarlo, Paolo, Paola, Claudia, voua tuturor: multumesc! Voua si tuturor celor pe care nu i-am mentionat imi cer scuze daca v-am suparat sau deranjat, va multumesc!
Flavon... chiar daca azi vom pleca, o parte din sufletul nostru ramane aici, multumesc!
Pana la urma am plecat dupa masa dupa orele 15. Alergatura pare sa fi luat sfarsit, caci odata porniti ne mai linistim putin... Etapa de azi nu e prea lunga, am vrea sa dormim in Borghetto, o cocheta localitate la sud de Verona. Pe masura ce ne apropiem de destinatie incepe sa se intunece si uite ca deja din prima zi ne incalcam una dintre promisiunile facute pentru a avea o calatorie linistita: cea de a nu conduce noaptea. Noroc cu navigatorul care ne-a dus la fix in locul in care urmeaza sa dormim. Dupa cina impreuna cu Petra ne indreptam spre satucul mirific iluminat.
Somnul pare ca nu vrea sa ne inchida ochii, excitatia nu a trecut. Am inceput.
Flavon...cu strazile tale intortocheate, biserica cocheta si nesfarsitele tale livezi de mere m-ai facut sa ma simt acasa. Ai devenit (si) al meu...multumesc. Mi-ai daruit privilegiul de a deveni un fericit tata, dandu-mi momente de neuitat...multumesc. Mi-ai protejat familia...multumesc. Ai ras si plans impreuna cu mine...multumesc.
Flavon...bogatia ta cea mai mare nu e acolo intre merii atat de ingrijiti. Bogatia ta e sufletul locuitorilor tai. Da, ei sunt patrimoniul pe care trebuie sa-l protejezi. Oameni simpli si silitori, discreti dar saritori m-ati primit ca pe un fiu ratacitor. Am ajuns sa va cunosc si sa va respect pe toti. Multumesc. Multumesc Roberto, multumesc Silvio, Augusta, multumesc Alessandro, Davide...ne-ati oferit adapost si ne-ati hranit, ne-ati cunoscut si ne-ati devenit prieteni ... Multumesc Rita, Renata, Annamaria, Giovanna, Elena. M-am infruptat cu sfaturile voastre intelepte in toti acesti ani...multumesc. Bruno, Bruna , Anna , Ronny, Antonella, Simone mi-ati fost si veti ramane colegi, dar mai ales prieteni. Monica, Sara, Germana, Carlo, Manuela, Maria, Erika, Stefania, Mirta, Luciano, Giancarlo, Paolo, Paola, Claudia, voua tuturor: multumesc! Voua si tuturor celor pe care nu i-am mentionat imi cer scuze daca v-am suparat sau deranjat, va multumesc!
Flavon... chiar daca azi vom pleca, o parte din sufletul nostru ramane aici, multumesc!
Pana la urma am plecat dupa masa dupa orele 15. Alergatura pare sa fi luat sfarsit, caci odata porniti ne mai linistim putin... Etapa de azi nu e prea lunga, am vrea sa dormim in Borghetto, o cocheta localitate la sud de Verona. Pe masura ce ne apropiem de destinatie incepe sa se intunece si uite ca deja din prima zi ne incalcam una dintre promisiunile facute pentru a avea o calatorie linistita: cea de a nu conduce noaptea. Noroc cu navigatorul care ne-a dus la fix in locul in care urmeaza sa dormim. Dupa cina impreuna cu Petra ne indreptam spre satucul mirific iluminat.
Somnul pare ca nu vrea sa ne inchida ochii, excitatia nu a trecut. Am inceput.
Comentarii
Trimiteți un comentariu