Lituania, Letonia si Estonia

În Lituania intram tarziu, spre seara, noroc cu lumina asta stranie ce ne permite sa conducem fara sa ne prinda bezna. Nici un control la vama, doar roamingul ne face pe de-acum obisnuita festa...nu functioneaza! Trebuie sa se obisnuiasca si el...Il intelegem...

Profitam deci sa parcurgem cei cam o suta de kilometri ce ne mai despart de locul de dormit. Parcam pe malul unui lac, chiar pe cand se lasa noaptea.

Dimineata ne pozitionam mai bine ca sa profitam de razele solare ce vor trebui sa ne incarce bateriile. Azi am hotarat sa spalam haine!

Baietii, imbracati in salopetele de pescari aduc apa necesara, apoi ii dam drumul masinariei.

Locul e linistit si superb, iar munca merge struna...

Iata rezultatul:

Seara, la un ceai, punem la punct planul pentru urmatoarele zile. Am vrea sa mai ramanem, dar vremea sta sa se strice, iar iesirea de la lac, pe iarba uda si drumeagul noroios, adrupt, nu ar fi chiar o distractie pe ploaie...

Ploaia puternica din timpul noptii ne obliga sa iesim de langa lac, facand mai multe manevre pe intuneric.

La doar cativa kilometri, o veche fortareata dintr- o mica localitate turistica construita pe o lunga si ingusta peninsula ne atrege irezistibil. Mergem la castelul Trakai!

Trecem pontonul pietonal, refuzam politicos oferta generoasa de a face o minicroaziera pe lac, apoi intrem in castel.

Nu stiu de ce, dar in ultima vreme, simpatia mea pentru o tara sau alta e puternic influentata (si) de modul in care trateaza familiile...daca au sau nu reducere pentru copii sau daca la siturile arheologice incearca sa traga pielea facandu-i pe copii sa plateasca la fel ca adultii... Existenta unor bilete pentru familii (de obicei un bilet forfait pentru doi adulti si doi sau trei copii) o gasesc foarte sociala, mai ales in cazul familiilor numeroase, ca a noastra!

Simpatia personala pentru tara asta e aproape de limitele antipatiei, pe cand ni se dau cele cinci bilete platite integral...

...incercam totusi sa ne entuziasmam ! Bibelourile maiestuoas lucrate si cateva camere cu mobilier antic parca ne fac sa uitam amareala...

Apoi, intr-una din sali, ne dam seama ca, practic, partea superioara a zidurilor, impreuna cu numeroase incaperi au fost complet reconstruite in caramida, dupa al doilea razboi mondial.

Continuam spre Vilnius, aflata nu prea departe.

Niste troleibuze pe stil vechi ne amintesc de anii optzeci, iar atmosfera din oras ne place, in ciuda ploii.

Dam o raita prin oras, fara copii.

Probabil ca, pe timp de seara strazile astea sunt mult, mult mai animate...

Ne plac mult sosetele crosetate de mana, cu modele baltice tipice, inspirate de elemente naturale.

Bineanteles ca, malul sudic al Marii Baltice il asociem cu superbele bijuterii de chihlimbar...facem si noi o vizita unui mic magazin de suveniruri in cautarea unui medalion mic, mic de tot, pentru Petra, dar oferta nu ne convinge pe deplin...poate pentru ca e prea bogata si nu stim ce sa alegem!

Un vechi turn, devenit simbol national ne atrage, dar dealul e prea inalt pentru picioarele noastre obosite.

Dormim in mijlocul padurii, la doi pasi de o imensa rezervatie de zimbri pe care o vizitam a doua zi.

Foisorul cu terasa inaltata ne permite sa-i identificam mai usor, in imensul spatiu ingradit.

Unii pasc in departare, nederanjati de vizitatori,

Altii, in schimb vin la cersit mancare...am vazut o familie cu copii ce le-au adus o enorma plasa cu morcovi pe care-i devorau extaziati!

Insistente...

Petra, mai nou deseneaza momente din calatorie...

Dealul crucilor di Lituania a devenit celebru din cauza miilor de cruci de toate marimile si materialele, pe care calatorii le-au depozitat dealungul timpului...

Facem si noi o plimbare rapida, incercand sa le numaram, dar e imposibil!

Sunt prea multe!

Urcam spre varf...

O ingusta panglica galben-albastra demonstreaza inca o data sustinerea neconditionata a Ucrainei in conflictul cu fratele mai mare...

Nu zabovim prea mult in tarisoara asta cu multa natura si oameni distreti, mergem mai spre nord, caci mai avem alte doua tari surori de descoperit.

Dupa o linistita prima noapte in Letonia, la margine de parc national, ziua o incepem cu o lunga plimbare de dimineata in doi...

Suntem in apropiera marii, nu departe de capitala, Riga.

Traseul e impecabil intretinut!

Peste zonele mai mlastinoase trecem cu ajutorul podetelor.

Dupa o ora de miscare, ne intoarcem pe acelasi traseu, iar dupa mic dejun si scoala, o luam la picior cu totii, pe un alt circuit.

...prieteni cu codrul...

Traseul iasa rapid din padure, explorand apoi mlastinile formate in jurul mai multor lacuri.

Avem parte de vreme buna, podetele ne fiind prea aglomerate, iar tantarii, miraculos, sunt inca timizi si putin numerosi. Ca de inceput de sezon.

Ne indreptam spre un turn de observare din varful caruia orizontul se largeste.

Lacuri si mlastini pana departe.

Ne intoarcem la Hope infometati.

Parcarea vantoasa de pe malul unui lac ne v-a fi refugiu pentru noaptea asta!

In timp ce copiii raman sa intretina focul, facem o scurta plimbare pana la un turn de observatie din apropiere.

Fotografia de sus a fost facuta dupa ora zece seara...inca pe lumina!

Zilele astea atat de lungi, atat de deranjante ca nu ne prea lasa sa dormim, ne dau in acelasi timp posibilitatea sa vizitam si sa exploram mai mult decat am putea-o face intr-o zi normala de la latitudini mai joase...Rezultatul: seara suntem rupti de oboseala, iar dimineata ne trezim cu greu si doar dupa ora noua!

Intram in Riga...

Aron, in mijlocul traficului, verifica daca putem trece...panoul arata ca limita 2,80! Suntem mai inalti cu vreo treizeci de centimetri, dar stim ca spatiul, de obicei e mai generos decat cel indicat de panouri...de data asta trecem la limita, pe contrasens, ca acolo parea mai inalt.

O luam la picior prin orasul vechi.

...unicornii astia!

Povestea muzicantilor din Brema a fost imortalizata si aici...se vede ca faceau si ei parte din Liga Hanseatica!

...Piata cu statuia libertatii...atat de sugestiva in timpurile astea tulburi!

In drum spre nord, oprim la o cetate sa ne mai dezmortim cu o plimbare, dar uitam ca e inchisa lunea, asa ca ne multumim sa o admiram din afara zidurilor.

Chiar daca ne apropiem rapid de jumatatea lui mai, pe aici vremea e ca de luna martie, aprilie la noi.

Inghetata pe aici se vinde ambalata diferit...Musai sa o incercam!

Ultima oprire in Letonia o facem la parcul deschis de un artist local. La inceput, din cauza pretului initial cerut ce ni se pare cam piperat si din cauza unor dificultati de comunicare, aproape ca renuntam sa mai intram..o facem totusi dupa pranz, mai mult de dragul copiilor. Nu avea sa ne para rau!

O cobra in pozitie de atac ne intampina.

Labirintul lalelelor.

The Flinstones!

...o mica zona dedicata halterofililor...

Mm's...de-ar fi fost adevarate!

Imaginatia, inventivitatea si rezultatul final ne arata cat e de importanta pasiunea in tot ceea ce facem...

In spatele turnului cu hamace, un labirint accesibil doar majorilor ne prezinta cateva zeci de sculpturi in ipostaze intime...si aici, autorul a dat dovada de muulta imaginatie. Pentru fotografiile respective, contactati-ma in privat!

...oare cate voi dobora?

...incercam si prastia...

Un monstru cu corn devine tinta

Zmeul cu sapte capete...

...stejarul piticilor...

Intr-un mic palc de padure deasa si intunecata si-au gasit loc operele cele mai inspaimantatoare...

...avem nevoie de tot curajul posibil pentru a face o plimbare...

Ne indepartam rapid de vrajitoarea ce ne intampina imediat dupa intrare, dar dam de un pasaj plin de paianjeni, cu panza lor lipicioasa ce atarna amenintator de pe ramuri.

...cranii...

si ciuperci otravitoare...

...la casa vrajitoarei,

tablourile se transforma!

Diavoli.

Crocodili sau soparle?

Bowling!

Intr-o sura adiacenta, la adapost de frig si vant, o sumedenie de mici suveniruri maiestruos lucrate isi asteapta cumparatorii.

Intram in sectorul brain teasers...

A-ti reusit sa o faceti? Mie nu mi-a iesit!

N-au fost uitati nici cei foarte mici...

Mergem pe catalige,

apoi incercam sa pescuim ceva.

La X-0 m-ai batut copilas!

Incercam si niste schiuri mai speciale!

...sectiunea cu puzzle-uri si jocuri cu bile.

Flori pentru toti!

Mignons!

Facem o ultima partida?

Trecem in Estonia spre seara, utilizand lumina tarzie sa mai macinam kilometri. Oprirea pentru noapte o facem in mica parcare de langa un stejar vechi de vreo sapte sute de ani...

Deja de la primii kilometri ne dam seama de diferenta ce desparte Estonia de celelalte doua tari baltice. E mai curata, mai dezvoltata, mai bogata. Drumurile sunt mai bine intretinute, iar casele, cochete sunt mai ingrijite. Preturile din magazine, in schimb sunt mai mari, ca sa nu vorbim de combustibili...

In urma cu cateva zile am modificat un pic itinerarul pentru a veni la Tartu, al doilea oras ca marime al Estoniei. Ne atragea o singura locatie: Muzeul de stiinte Ahhaa. Aventura incepe deja dinainte de a lua biletele:

Dupa ce au reusit sa o ridice, Aron entuziasmat exclama: Daca e asa excitant afara, incercati sa va inchipuiti ce ne asteapta inauntru! Asa si avea sa fie...

Apa ne da posibilitatea de a vizualiza mai multe efecte ale fortelor ce actioneaza in natura...trebuie doar sa depunem putin efort sa punem masinariile in miscare.

Din fericire, entuziasmul nu lipseste!

scripeti...

schimbatoare de viteze in care poti vedea ce se-ntampla inauntru...

un concert improvizat

Markus, interesat de electricitete, e pe de-acum specialist!

Bubbles!

Un perete de catarat artificial se roteste continuu...trebuie sa fim rapizi!

Un mic coltisor de liniste.

...sa ne incercam fortele!

...o treversare periculoasa!

Suspendati.

Binemeritat moment de odihna in interiorul unui sac amniotic gigant...

Obositi, dar fericiti, ne continuam periplul spre nord, oprind sa vedem o colectie de vechi masini sovietice si occidentale.

Facem o mica donatie la casa, apoi putem sa exploram locul!

E cam haos pe aici!

Putem urca la bord!

Ural si Volga.

Moskva, masinile de lux ale anilor saizeci...

UAZ Buhanka!!

Kamaz?

Hai la drum!

Dormim din nou in padure, la inceputul unui nou traseu prin mlastini.

Pasii gresiti sunt de evitat aici!

Admiram peisajul de pe o terasa panoramica.

Karl Heinz ne-a vorbit elogiator despre insula mare a tarii: Saaremaa. Mergem sa-i descoperim cateva locuri mai sugestive.

Calatoria cu bacul dureaza cam douazeci de minute...

Insula e extrem de linistita, mai ales in perioada asta de inceput de sezon. Strazile sunt pustii, iar localitatile sunt rare si mici, natura e stapana! Vedem numeroase caprioare si iepuri in apropierea drumului. Atentie mare!

Vom explora jumatatea de est a insulei.

O veche moara de vant restaurata a fost deschisa vizitatorilor.

Lumina tarzie ne permite chiar si o plimbare pe timp de seara. Plecam la opt!

Traseul ocoleste lacul...

Dormim intr-un mic golf din apropiere, in compania unui cuplu de pescari bielorusi simpatici.

...pentru mic dejun...

Exploram imprejurimile...

Aron primeste cadou o momeala speciala...

pe care o incearca numaidecat!

La cativa kilometri, oprim sa vizitam un lac de crater meteoritic.

Perfect rotund!

Oprim la un alt parc cu mori de vant...

Apoi, pe un drum neasfaltat destul de intortocheat,

gasim refugiu intr-un loc singuratic, pe malul marii.

Ramanem toata ziua urmatoare si inca o noapte!

In sfarsit primim si mesajul scolii prin care suntem instiintati de datele examenelor copiilor. Mai avem vreo cinci saptamani...

...deocamdata mai studiem...

...exploram apoi plaja in cautare de comori...

...pranzul de azi...

Dupa masa, singuri-singurei, copiii construiesc un cuptor de pizza. Functionant!

De care doriti?

Pietre insufletite!

Sambata dimineata ne trezim pe la patru. Plecam spre Tallinn!

...rasaritul ne prinde pe drum...

Cei o suta de kilometri ce ne despart pana la bac ii facem repede pe strazile pustii, iar la ora noua parcam in capitala, nu departe de centrul vechi. Copiii sunt foarte obositi, asa ca-i lasam cu Hope sa se odihneasca, iar noi, adultii facem o plimbare prin orasul vechi, sub ploaia ce ne-a ajuns din urma.

Ne place!

din nou, tentantele magazine ce vand chihlimbar...

Three sisters hotels.

Facem ultimele cumparaturi intr-un mega centru comercial, apoi ne indreptam spre locul de dormit aflat la vreo treizeci de kilometri mai spre est. Luam apa de la o benzinarie de pe traseu, apoi ne parcam langa cascada, in compania unor spanioli in drum si ei, spre Capul Nord.

Niagara estoniana.

Facem o tura scurta sa vedem cascada, dar are apele cam galbene, iar in aval o suspecta spuma se acumuleaza, asa ca nu ne prea imbie...suntem in schimb mult mai interesati de fosilele ascunse in roca calcaroasa.