Albania si Kosovo
Putinii kilometri ce ne despart de Pogradec, primul orasel albanez, aflat pe malul sudic al lacului Ohrid, ii facem rapid, pe un drum secundar plin de gropi. Trecem pe langa vreo doua duzini de bunkare ce priveau amenintatoare spre lac, spre un inamic invizibil ce nu avea sa vina niciodata, apoi ne aruncam in vacarmul strazilor aglomerate. Scoatem bani, luam o cartela telefonica, gustam din primele produse tipice locale, apoi plecam spre sud, pe un drum ce strabate muntii, paralel cu granita greaca. Foarte ingust, plin de denivelari, cu multe curbe si abrupt pe alocuri, strada e dificil de parcurs. Stau mai in interior ca sa nu lovesc crengile copacilor de pe margine, atent la gropile ce apar uneori din neant si...incerc sa admir magnificul peisaj pe care-l strabatem. Impunatoare creste calcaroase cu pereti de sute de metri si padure infinita se insiruie randuri, randuri, creandu-ne senzatia de izolare. Localitatile sunt rare, iar oamenii par sa se ocupe mai mult cu agricultura. Cativa magarusi cu sei de lemn ne arata ca sunt inca folositi pentru munca…
Putinele masini pe care le intalnim sunt jumatate albaneze, iar cealalta jumatate cu numere de inmatriculare straine. Multe sunt germane si italiene, probabil apartinand unor localnici emigrati in respectivele tari, dar intalnim si un ridicat numar de vanuri de calatori.
Intr-o zona izolata, fix intr-o curba stransa si cu putina vizibilitate, ne intersectam cu un camper cu numere de Cehia. Incetinesc, surprinzandu-l cu un “Ahoi” prin geamul deschis. Rade, dar reactioneaza repede raspunzandu-mi cu un “Ciao” timid. Drum bun!
Pe ultimii douazeci de kilometri, drumul urmareste un parau surprinzator de curat, verde-turcoaz ce ne aminteste de Soca.
Suntem norocosi azi; ajungem la locul de dormit inainte de lasarea intunericului! Se pare ca apele termale de la Permet, sunt o atractie irezistibila, atat pentru localnici, cat si pentru straini...La sosire, surprinzator, gasim cel putin doua duzini de vehicule de toate tipurile. Masini cu rooftop tent, sau cu corturi inaltate langa, van-uri moderne si campere, camioane camperizate si rulote. Schimbam doua vorbe cu un cuplu de italieni in varsta, apoi ne apropiem mai mult de podul otoman vizibil la vreo doua sute de metri, sub si langa care stim ca au fost amenajate bazinele cu apa calda. Parcam langa un camper cu numere de Bucuresti, salutandu-i curiosi.
Lasam socializarea si baia pe maine, ca suntem infometati si obositi. Noapte buna!
Cristina, Irina si Mircea, din Bucuresti au plecat in calatorie cam in aceeasi perioada ca si noi, urmand in mare un itinerar similar. Proaspat intorsi di Turcia, au fost in Maroc, Spania si Grecia cam in aceleasi perioade ca si noi. A fost greu sa-i intalnim, dar pana la urma s-a intamplat! Irina are zece ani si e inscrisa la o scoala americana, facand homeschooling cu parintii. Copiii interactioneaza imediat foarte pozitiv jucandu-se impreuna din primul moment. Spre surprinderea noastra, a parintilor, comunica intre ei nu in romana ci in engleza. Adaptari…
Cat e ziulica de lunga, facem baie, ne jucam si povestim. Ne cunoastem. Cat e de usor sa legi o prietenie in conditii de calatorie!
Printre numerosii straini ce viziteaza baile termale, multi sunt est europeni. Intru in vorba cu un cuplu mai in varsta din Ungaria, incercand sa deviez discutia spre controversele legate de Orban. Omul, isi exprima pozitia antimigratorie si homofoba intr-un limbaj violent, convins de necesitatea reformarii institutiilor europene. Sunt surprins de atata intoleranta din partea unuia ce a trait patruzeci de ani ca imigrat in Australia si Canada, dar ii dau dreptate in ceea ce priveste Bruxelles-ul...
Dupa multa joaca si putina scoala, ne indreptam spre Berat, un orasel turistic, construit pe un versant de munte. Parcurgem strada pietonala a centrului vechi, apoi urcam spre cetate pe nenumarate scari ce devin tot mai panoramice.
Fortareata din varful dealului, construita de turci si folosita drept inchisoare pe vremea comunistilor, a fost recent renovata, devenind un muzeu al luarii aminte.
...un Loockhead american fortat sa aterizeze la Valona in perioada razboiului rece e expus cu mandrie in incinta castelului, chiar daca ar avea urgenta nevoie de restaurare...
Prea nulte arme si incitari la sacrificiu pentru natiune!
...preferam o inghetata!
Dupa masa, ne reantalnim cu noii nostri prieteni la un izbuc cu ape incredibil de curate si reci. Din pacate, soarele s-a ascuns deja in spatele colinei, iar lumina incepe sa fie insuficienta. Vom reveni si maine sa facem o baie si fotografii!
Ne instalam intr-o mica parcare din apropiere. Pastele pregatite magistral pentru cina si doua butelii de vin ne tin companie pana tarziu…
In timpul noptii, o echipa de muncitori lucreaza la drumul ce duce la un hotel apropiat. Motoarele camioanelor si al excavatorului in functiune ne deranjeaza putin, dar suntem obositi de nu le prea auzim…
"Blue eye"
Speram ca dimineata sa ne aduca un pic de lumina in plus, sa vedem izbucul iluminat de razele solare, dar un banc de nori grosi ni-l ascunde complet. Asta nu-l impiedica insa pe Aron sa intre in apa, traversand inot izbucul. Apa are doar zece grade…
Cristina, Mircea si Irina pleaca spre sud, spre Grecia, in timp ce noi o luam spre nord. In mod sigur vom ramane in contact!
Oprim de mai multe ori sa incercam apele cristaline ale Adriaticii. Marea, regasita dupa atata timp, a devenit aproape o necesitate pentru noi, nu putem trai prea departe de ea… Apa marii nu e deloc rece, iar plajele de pe “Riviera Albaneza” sunt pustii.
Dormim in capatul unei fundaturi, in fata unor hoteluri deja inchise, direct pe plaja nisipoasa, in compania a doua masini de calatori germanici.
Oprim la Porto Palermo, un mic golf strategic, marginit de o peninsula pe care Skanderbeg, legendarul conducator albanez ce a luptat impotriva turcilor, a construit o cetate.
In apropiere, un modern bunkar pentru submarine pare sa reziste bine timpului...
Asta in schimb, pare sa reziste bine...
Continuam apoi, dupa scoala de dimineata, spre o plaja langa Valona, pe o limba de nisip aflata intre laguna si mare, intr-o pozitie superba. Ne alaturam duzinei de vehicule cu calatori, decretand o pauza de doua zile.
Facem scoala, socializam, ne balacim in apa inca calda, ne jucam in nisip, ne relaxam, traim. Ne era dor de mare!
..."pictorul incatusat"- un om sensibil, obligat de propriile alegeri sa-si traiasca viata altfel decat si-ar dori...
Suntem deseori "acuzati" ca ai nostri copii nu au posibilitatea sa socializere...Fals! O fac cu o dezinvoltura si naturalete pe care noi nu le aveam la varsta lor!
Apusurile infocate ne vor aduce intotdeauna aminte de locul asta fermecat incarcat cu energie pozitiva.
Plecam un pic tristi spre Berat, in interior. Oprim la un mecanic ce ne schimba uleiul si filtrele, preventiv luate in Capadocia. Era vremea, ca facuseram deja vreo doispe mii de kilometri!
Cladirile albe din Berat s-au cocotat pe versantii abrupti ai vaii, dand impresia unei cascade de ferestre ce se revarsa spre vale. Facem o plimbare rapida prin centrul turistic, fara sa urcam insa spre cetatea ce domina orasul de pe un tanc stancos.
...in multe locuri din Balcani, natii si religii deferite trebuie sa convietuiasca...nu o fac intotdeauna pasnic!
Ne apropiem mult de peninsula Rodoni, dar nu ajungem inainte de lasarea intunericului, asa ca dormim pe malul marii, langa o pizzerie inchisa...
Dis de dimineata, impinsi de memoria superbelor fotografii vazute pe internet, ne indreptam grabiti spre Capo Rodoni, uimiti de starea proasta a drumului, in ciuda a tot mai numeroaselor constructii din zona.
Cimentificarea masiva ne surprinde; numeroase vile si case de vacanta uratesc locul, iar intr-unul din punctele cele mai panoramice, dar fara acces la mare, notam un enorm sat de vacanta in constructie! Drumul in schimb e extrem de prost intretinut...ne impingem totusi spre varful peninsulei, pana la o ...bariera! Un paznic simpatic ne explica in italiana, ca accesul e cu plata, deoarece ar trebui sa intram pe terenul privat al unui "village"...Nu prea suntem amici cu realitatile astea, asa ca decizia e repede luata, mergem la Tirana!
Ajunsi in capitala, cotrobaim prin infinita oferta a unui magazin de second...
...iar cine cauta, gaseste!
...doi pasi prin centru...
Unul din cele doua bunkare atomice ale lui Enver Hoxha se gaseste in plin centru, asa ca-l vizitam, coborand cateva etaje sub pamant.
Sugestive opere de arta moderna, intr-o locatie inedita...
Exponatele expuse in micile camere incearca sa prezinte atmosfera de teroare din vremurile totalitare, in care frica era sentimentul dominant.
Masive usi de beton inchideau coridoarele.
Camera unui neprecizat "ministru".
...camera "de decontaminare"...
Petra nu se prea simte in elementul ei, zorindu-ne sa iesim mai repede decat am fi vrut...
Piata centrala e dominata de statuia marelui Skanderbeg.
Ne e foame!
..."piramida" din Tirana, in plin proiect de restaurare...
...sa fie "Rascoala"?
Dormim langa un cimitir pazit de un bunkar, la cativa kilometri de Kosovo, cel mai tanar stat din Europa.
De vama trecem relativ repede, fericiti ca nu ne-au controlat prea sever...
In prima localitate, un vechi pod otoman, restaurat de curand ne surprinde prin eleganta.
Rotile nu ne mai ajuta prea mult...au obosit dupa aproape cincizeci de mii de kilometri parcursi in conditii grele.
...fructele favorite...
Cascadele de la Mirusha se afla intr-un canion lung vreo zece kilometri in care se alterneaza lacuri si cascade, intr-un ambient cu un potential enorm.
Poteca aeriana, uneori expusa si greu de urmarit, pe ocolite, ne conduce in spatele primei cascade.
...alt lac, alta cascada...
Incet, incet, traseul devine o via ferrata in adevaratul sens al cuvantului...
Scoabe si cabluri ne ajuta sa ne cataram pe versantul opus.
Exploram un tunel natural, dar traseul il ocoleste mai jos, pe o brana.
...pe unde continua?
Din pacate, ferrata trece in zigzag peste un perete vertical inalt vreo douazeci de metri. Nu putem continua din cauza lipsei de echipament...poate vom reveni candva!
In partea asta de lume avem atatea de invatat in ceea ce priveste respectul pentru ambient!
...aceeasi problema...
O noua tara ne asteapta! Spre Serbia!
Comentarii
Trimiteți un comentariu