Italia - camping experience

Oprim o zi in parcarea in care uitasem sandalele fetelor cu cincisprezece luni in urma ca sa facem ordine si curatenie in Hope... Ne este tovaras un unic camper ai caror proprietari sunt scumpi la vedere...Ne facem treaba dezinvolt, fara sa ne pese de numeroasele grupuri deturisti ce cutreiera satul. Spre seara, un cuplu simpatic se apropie...au cumparat de curand un camper si ar vrea niste sfaturi. Facem o placuta pauza, povestind indelung despre accesorii, itinerarii si costuri, urmandu-i apoi cu privirea in timp ce se indreapta spre biserica din centru. Ture multe si experiente frumoase va dorim!

Planul ar fi fost sa mai ramanem o noapte, dar copiii, foarte nerabdatori sa ajunga la destinatie, ne conving sa plecam. Ne imbratisam entuziasti cu Agnese si Luca, iar surasul lui Furio si al Irenei ne fac sa intelegem ca ne asteptau si ei... Salutam pe Diego, Jana si Adam, foarte ocupati in bucatarie. E miercuri seara , iar la "Sotto il fagio" asta inseamna ca se mananca pizza aia delicioasa facuta de Agnese. Inutile sunt incercarile noastre de a ajuta cu servirea cinei...in seara asta suntem oaspeti si nu v-a trebui sa facem mare lucru...

In urmatoarele saptamani aveam sa traim momente revelatoare in care lectiile de viata s-au succedat rapid, iar munca ni s-a parut doar o placuta rutina, intrerupta de scurte discutii cu oaspetii si prietenii campingului.

Primele zile...primele proiecte...un nou traseu de downhill, foarte abrupt, e amenajat prin padurea de langa camping.

Numerosi fluturi si paianjeni ne amintesc zilnic ca suntem inconjurati de natura incontaminata. In timp ce fluturii ne aduc lumina si culoare in zona terasei cu mese, paianjenii prefera racoarea bailor, dandu-ne mult de furca in incercarea de a-i indeparta fara sai ranim...

Corturile sunt pregatite atent pentru scurtele perioade in care sunt folosite de oaspetii fugiti de caldura insuportabila a oraselor din apropiere. Majoritatea vin din Torino, Alessandria si Asti, dar si din Liguria. Bineanteles ca extraordinara popularitate de care se bucura locul printre drumetii olandezi si belgieni se reflecta in numeroasa lor prezenta.

...jocuri noi pe timp de seara.

Cinele pentru oaspeti vin pregatite minutios in timpul dupa amiezii. Bucataria foarte mica, ne lasa ca unica optiune, cea de a pregati bunataturile pe mesele din terasa, la vedere.

Seara, ultimele energii sunt canalizate spre lectura.

...rutina gastronomica.

..."would you like to have a ride?"

Micul luminis al camperelor.

La impletit bratari. Multumim Paola!

...ora de studiu.

La o carte cu baietii.

Pregatim masa pentru pranz.

Meniul de azi zice "Lasagne!"

Painea veche e uscata, fiind apoi macinata pentru pesmet.

Pinzimonio...legume crude condimentate cu delicatul ulei de masline sicilian.

Lasagna time!

Pregatim capsunile pentru gem.

Apa din paraiasul din marginea de sub padure a scazut ingrijorator, dar cu ajutorul tubului din imagine, sub atenta indrumare a tatalui lui Agnese, reusim sa repunem in functiune greoaia roata de lemn.

...concert improvizat.

Legume pentru ratatouie.

Jderii ce se incapataneaza sa se ascunda in spatele dulapurilor din birou ne dau nu putina bataie de cap...Ca sa-i scoatem din casa trebuie sa-i vanam prin cotloane ca altfel ar rontai cam tot ce le-ar sta in cale.

Gnocchi time!

Masajul relaxant al Michelei isi face efectul imediat.

"La multi ani" Matz!

Din cand in cand, carnea din cuptor trebuie stropita cu vin alb.

Lectie de chitara cu Frank, un muzician olandez venit cu familia.

...un rar moment de ragaz.

Azi reorganizam lemnele!

Pasta pentru tagliatelle e atent cantarita.

Uneori, baietii dorm in aer liber.

Prietenie.

Gnocchi...again!

...cea mai importanta zi din august...

...ramanem in tema, cu ajutorul lui , personajele preferate prind viata!

"La multi ani, Petra!"

...au ramas doar firimituri,,,

Ziua e intensa!

Sa-ncercam creioanele!

...la cheful de seara...

Seara culturala.

Insiram bratari.

Expunandu-le apoi in mod original.

...spre sfarsitul ultimului volum...

Lectie de sah.

Pentru noi nu e niciodata prea rece!

...inceputuri in ale jongleriei.

Maren si Ralph ne fac o placuta surpriza vizitandu-ne pentru o saptamana.

Gata de expeditie!

Pleaca in trei: Ralph, Moses si Aron.

"Golum"

Dupa o zi de urcus sustinut, ajung la bivuacul Moncalieri.

A doua zi devreme se pleaca din nou la drum.

Creasta ce duce spre pasul ghetarilor.

Intr-o zona delicata, chiar inainte de sa.

Lunga coborare spre Cabana Soria...

Capat de drum.

Parcare de luna iulie.

O cina delicioasa, cu oameni deliciosi.

Turnul e gata!

Mama in actiune.

Gata de serviciu!

"Barman" de ocazie.

Un joc "Marocco", dar gigantic!

Concentrare.

Echilibru.

Minunatii.

Un bun motiv de sarbatoare...o mie de zile de calatorie, o mie de zile altfel. Fiecare diferite, fiecare minunate. Iti multumim providenta pentru privilegiul avut!

Construim o noua" roata de moara".

O punem in functiune!

Spre sfarsitul sezonului, locurile de cort devin ascunzatoari si refugiu pentru fete.

Penuria de apa din acest sezon s-a vazut in nivelul extrem de scazut al raului ce curge pe langa camping. Probabil cea mai mare preocupare a lui Luca e posibilitatea de a vedea izvorul sec... un foarte plauzibil moment dintr-un viitor nu se stie cat de indepartat.

Coji de nuci, ceara si o bucata de sfoara sunt suficiente sa facem niste lumanari.

Laborator de indemanare, rabdare si ingeniozitate alimentat de entuziasm, bucurie si prietenie.

E sfarsitul lui august. Munca e mai lejera dupa sfanta Marie, clientii-s mai putini, iar zilele mai racoroase. Intr-una din seri, pe focul din timp aprins de copii, prajim cam de toate, pentru carnivori si vegetarieni.

Plecarea e tot mai iminenta, caci strada ne asteapta, dar, intre doua sfarsituri de saptamana, hotaram cu Aron sa facem un trekking de mai multe zile. Impachetam cele necesare- cort, saci de dormit, alimente si ustensile de gatit pentru marea aventura.

In Alpii Maritimi poti comanda un taxi care sa te duca in oricare din celelalte sate ale parcului, la pretul modic de cinci euro de caciula. La fel facem si noi, apoi, cam in douazeci de minute suntem debarcati in Sant'Anna di Valdieri, catunul din care vom incepe urcusul.

Trei ore au fost necesare sa urcam cei noua sute de metri diferenta de nivel ce ne desparteau de lacul pe malul caruia se gaseste cabana Livio Bianco.

Trei ore si un lac de sudoare...

La cabana nu mergem, in schimb oprim pentru pranz pe malul inierbat al lacului, ascultand fluieraturile de alarma ale numeroaselor marmote din apropiere.

In timp ce Aron se lasa mangaiat de apele congelate dar transparente ale lacului, pe primusul din dotare se pregateste pranzul.

Risotto ai funghi porcini!

Lacul devine tot mai mic, pe masura ce ne indepartam...pe azi mai avem o mie de metri diferenta de nivel!

Mai sus, trecem printr-o salba de alte cateva lacuri sugestive.

Pe cand ajungem in creasta de deasupra vaii, suntem rupti din cauza greutatii de pe umeri.

Inca o suta cincizeci de metri si ajungem in saua finala!

...cadoul lui Aron pentru un tata foarte, foarte obosit!

In sa. In sfarsit!

Incepe incet sa se insereze, asa cane grabim sa coboram pe partea cealalta, spre lacurile din vale.

Punem cortul pe malul celui de-al doilea lac, pregatind rapid cina.

Nici un sunet nu tulbura linistea locului, iar cele zece ore de somn reusesc sa ne ridice mult moralul.

Ne asteapta o jumatate de zi de coborare!

Reclama!

Aron cel de care trebuia sa tragem intotdeauna ca sa vina, pare in elementul sau. Urmareste traseul cautand semnele uneori greu de dibuit, cauta variante si scurtaturi si...ma incurajeaza!

Un enorm ocol al vaii glaciale ne ia cateva ore, apoi trebuie sa coboram alte cateva sute de metri.

O halta prelungita la Lacul Valscura apoi atacam ultimii cinci sute de metri, in urcus de data asta.

Spre lacul Fremamorta.

La bivuacul Guilia, o tanara frantuzoaica ne incurajeaza sa-i vizitam tara. O vom face in curand!

Dormim pe malul lacului din apropiere, udati din belsug de o rupere de nori ce loveste cu zeci de fulgere crestele invecinate.

Azi traseul e mai scurt, avem doar de coborat in vale, ca sa urcam apoi pe versantul celalalt.

La refugiul Regina Elena nimerim fix la pranz, astfel ca mancam impreuna cu simpatica familie din Genova pe care o cunoscusem cu o saptamana in urma in camping. Multumim!

Urcusul pana la refugiul Remondino ne ia cam doua ore jumate. Din pacate nu prea gasim loc de pus cortul, asa ca hotaram sa ramanem peste noapte in cabana. Optam pentru varianta cu cina inclusa...apoi avem socul notii de plata!

Am plecat de dimineata!

Urcusul devine tot mai greu pe grohotisul asta infinit... nu degeaba saua de deasupra a fost numita " il passo dei detriti"!

Din saua aflata la putin peste trei mii, se vede hidosul baraj al lacului de acumulare Chiotas.

O coborare abrupta si expusa ne incetineste. Atentie!

Bivuacul Baus.

Groaznicul rezultat al goanei dupa energie...

La coborare, pierdem de mai multe ori poteca...

Un traverseu expus e asigurat de un cablu, apoi mai avem un scurt urcus, coboras si o ultima ocolire...

Punem cortul sub amenintarea unui nor intunecat, indreptandu-ne apoi spre cateva blocuri eratice din apropierea cabanei Genova.

Aron face un pic de bouldering, in timp ce eu adun afine.

Intoarcerea la camping e lunga.Urcam in saua Fenestrelle, coborand apoi pe val di Gesso, pe o ploaie de pomina.

Petra isi prezinta noua capodopera.

Irene, o tanara si talentata scriitoare ne da autograf!

Seara avem parte de mult asteptatul chef de sfarsit de sezon!

Delicatese!

Mai avem si carnea de prajit!

O ultima noapte de somn intr-unul din corturile pentru oaspeti...

Ne luam ramas bun! Diego, Denise, Jana, Adam, Irene, Furio, Agnese, Luca, Bejli,daca toate merg bine, ne vedem la anul! Multumim!

Plecam incercati de sentimente contrastante...vom reusi sa gestionam scoala copiilor, asteptarile, visele si pasiunile ce ne indruma? Pana cand?

Locul asta ne v-a ramane mereu in suflete, asa cum l-am simtit:

Nu prea departe, ne asteapta Ralf si Maren, apoi soseste si Michel, prietenul nostru belgian cu camionul sau impunator.

O intalnire intamplatoare ne v-a face sa cunoastem un cuplu de prin partea locului... Diego si Sara ne fac o surpriza venind seara tarziu incarcati de bunataturi.

Ouale cu trufe, gatite pe foc le udam abundent cu numeroasele sticle de vin delicios, produs in loco.

Aron invata repede...

Diego ne aduce micul dejun dis de dimineata...

Multumim!

Pleaca si Michel.

Ca sa mai consumam din numeroasele calorii consumate in ultimele ore, facem o scurta plimbare pana in satul cel mai apropiat, Prunetto.

Mai tarziu, onoram invitatia lui Sara de a-i vizita ferma in care produc alune.

Enorme utilaje selecteaza, curata si usca sutele de kilograme de alune.

In magazin, gustam mai multe soiuri de crema pe baza de alune, alegand mai multe borcane pentru a le face cadou prietenilor din Olanda si Belgia.

Ne despartim de prieteni...ei spre Grecia, iar noi spre Milano. Drum bun Ralf, drum bun Maren!

Din nou la Milano! Pregatim gomboti cu prune!

La plecare...

Dupa atata vacanta, nu le-a prea convenit nici macar ideea de a face fotografia asta!

Dormim langa un mic sat fortificat din Piemonte, Candelo.

Cladiri vechi si strazi inguste...

Timpul e ploios pe pasul micului San Bernard, dar ne bucuram sa-l intalnim pe Karl Heinz ce calatoreste cu noul sau camion!

Prajim chiftele!

Prietenie!

Karl Heinz care a vazut multe la viata lui si care se pricepe cam la toate, ne ajuta sa montam adaptorul cu care speram sa putem incarca buteliile de gaz direct de la pompele de benzina. Insallah!