"Acasa" !?

 Lipsesc doar doua saptamani pana la momentul noii plecari. Sunt dezamagit ca nu am reusit sa dam examenul copiilor. Din pacate scoala nu vrea sa-si asume responsabilitatea unei testari fara a avea indicatii precise de "sus", astfel ca marea evaluare a copiilor a fost amanata pana in septembrie. Nonsens. Copiii care terminau clasa a opta au fost examinati in cinspe minute dintr-un referat prezentat oral, online. Ai nostri sunt "externi", probabil un pic "aliens", astfel ca li se promite un tratament pe masura. Special. Sever. Om vedea, pacat ca nu vor avea vacanta adevarata in astea zece saptamani ramase. Le-am impartit intre scoala si repaos, dar nu vom fi linistiti pana nu vom trece peste toate.

Petra o ajuta deseori in bucatarie pe mama...

   Markus a primit o macara Lego al carui montaj a durat doua zile si i-a pus la grea incercare pe toti trei...

Aproape gata...

Mama se bucura de noile manusi...

 Am decis sa mergem la lacul Molveno pentru un sfarsit de saptamana. Pe drum ne-am oprit la castel Belfort.

 In urma cu cativa ani, ruina cetatii a fost restaurata, iar accesul publicului a fost usurat de cateva pasarele si scari metalice. Din donjon se vede toata valea, cu satucele ascunse printre nesfarsitele livezi de meri.

 Mai oprim o data langa o veche bisericuta aproape de Cavedadago.

Vremea nu e extrem de calduroasa, iar frigiderul nostru nu functioneaza bine, asa ca facem " greseala" de a merge in camping.

 Facem o lunga plimbare pe malul lacului. Dolomitii Brentei imi evoca atat de multe amintiri "din tinerete"...

 Turistii sunt putini, multe hoteluri sunt inchise, astfel ca ne putem bucura in voie de spatiile deschise.

  Hotaram sa ramanem doar o noapte in camping si sa ne mutam a doua zi dupa-masa.

 Dimineata sunt socat de pretul platit...noroc ca ne lasa sa ramanem in camping pana dupa masa!

Never ever again!

 Micuta telecabina ne urca repede pe platoul de la Pradel de unde privelistea asupra lacului si a localitatii e minunata.

 Cerul e noros , iar previziunile sunt sumbre, dar ne incumetam totusi sa infruntam poteca ce ne va duce intr-o ora la o cabana aflata in inima muntilor.

Urcusul e constant, dar nu e deloc dificil astfel ca inaintam repede.

Varfurile semete ne atrag privirile, dar trebuie sa fim atenti la picioare, ca poteca urmareste o brana surplombanta peste vale...

  Semetul Campanile Basso ne saluta maestuos... ce amintiri...Luci, Miki, Nixon, Dani, va mai amintiti?

 Continuam, amenintati de ploaie...

 Facem si o pauza pe buza unui hau de unde se vede inca o portiune din lacul de pe malul caruia am plecat de dimineata.

  Peisajul devine tot mai spectaculos, iar in momentul in care iesim din padure pe primele grohotisuri ale golului alpin, gasim si cabana mult dorita. Inchisa pentru renovare.

In ciuda previziunilor ce dadeau ploaie pe azi, facem o lunga pauza...la soare!

Ne intoarcem obositi dar fericiti spre telecabina.

 Iata cateva flori crescute pe marginea potecii pe care le-am admirat azi:

 Odata intorsi la lac facem o plimbare cu o barcuta cu motor electric.

 Traversam infinitul gazon pana la camping,

il recuperam pe Hope, facem ocolul lacului

si mergem sa dormim pe malul unui lac mai mic, aflat in apropiere.

 Nembia, desi e un lac artificial, e inconjurat de verdeata iar in apele-i reci si cristaline misuna  pastravi giganti. Il ocolim intr-un sfert de ora pe o poteca usoara...

 Dupa o noapte linistita ne intoarcem acasa, trecand din nou prin Molveno.

  Prietenul nostru de nadejde, Traian ne aduce o bicicleta din Romania, iar Petra primeste una cadou la randul ei, astfel ca putem face cate o tura prin imprejurimi.

Printre merii infiniti.

  Pana la lacul din padure.

 Pazit de gnomi, dragoni si magi.

 Camperul are nevoie de niste mici reparatii si de intretinere. Il duc la un prieten mecanic care-i schimba placutele de frana, uleiul si filtrele, iar eu ma concentrez pe interior.

 Intr-o zi luuunga demontez complet veceul, il curat bine, spal rezervorul, schimb garniturile si repun totul la loc...

 Puturoasa munca!

 In schimb Petra ne incanta cu una din creatiile ei. Spontana si originala.

  Deseori surprind copiii cu delicioasele inghetate de la "Centrale".

 Intr-un alt week-end ne intoarcem la lacul Nembia, insotiti de prietenii nostri Arrigo, Dana, Sara si Mamaia. Locurile superbe si compania fantastica ne fac sa traim o alta zi de neuitat. Multumim!

 Petra, imbracata in haine pakistaneze o saluta de departe pe prietena ei, Kiziah.

 Avem vizitatori de la Milano! Eni, Ati, Sara, sunteti bineveniti!

Intr-una din zile mergem in Val di Sole, spre bucuria copiilor care ard de nerabdare sa se catere in parcul de aventura.

 Echiparea si instructajul par prea lungi pentru noi!

 Sa inceapa distractia!

  Mai tarziu, mergem pana la Lacul Caprioarelor, aflat la vreo douazeci de kilometri. Urcusul, drumul ingust si un tunel nu prea inalt ne dau de furca, dar pana la urma ajungem fara probleme. Lacul e superb, iar plimbarea in jurul lui, in companie placuta ne fac sa regretam ca ziua a trecut asa repede.

 Ziua urmatoare facem un foc la marginea satului. Prajim un pic de carne si muuulta verdeata si branza.

maestri bucatari...

 Posibilitatile de joaca sunt infinite...

  La sfarsitul lui iunie facem o vizita la Castel Beseno, cea mai mare fortificatie din Trentino...

  Caldura mare. Turisti putini. Locul a fost doar al nostru.

 Au mai trecut cateva zile, iar prietenii nostri Justin, Els, Tristan si Qaspen au venit la noi dupa o luna petrecuta in carantina si pe la mecanic.Camionul lor militar face senzatie in sat...

Copiii sunt fericiti. Se joaca de parca s-au despartit ieri. Ii dirijez spre partea de sub padure unde gasim pana la urma un loc bun de parcare. Apoi cinam impreuna.

 Intr-una din zile ne cataram pana pe varful unui tanc foarte panoramic - "Cruccola".

Weekendul urmator mergem in Val di Rabbi in doisprezece. Campingul  e super plin, dar pana la urma gasim un coltisor si pentru noi...

 Frigiderul inca nu ne-a fost reparat, asa ca avem nevoie de curent electric...

  Dupa masa facem o plimbare pana la podul tibetan. Ca sa-l treci trebuie sa stai la coada!

  Sarbatorim si o zi de nastere cu trei torturi! Norocosule!

 Ziua urmatoare refacem traseul pana la cascadele Saent. Peisaje si companie de vis.

 La intoarcere ne oprim si la un mic parc de joaca unde Petra se dezlantuie.

 Intorsi la Flavon, copiii se bucura de o ultima tura cu tandemul.

Neavand unde sa-l depozitam, am hotarat sa-l ducem la Sporminore, la niste prieteni care sa ni-l tina. Il vom pune in vanzare pana de Craciun, iar daca nu-l vrea nimeni, e al tau Arrigo!

Inainte sa ne intoarcem cu autobuzul, Markus isi astampara setea in fantana satului.

  Intr-un alt sfarsit de saptamana o ducem pe Sara inapoi la Milano, dupa doua saptamani ce au zburat.   Multumim!

  Sarbatorim doua zile de nastere in mijlocul rudelor. Atmosfera placuta, povestile nesfarsite si energia pozitiva ne-au facut sa ne simtim acasa. Multumim!

  Cumparam cateva carti pentru copii de la o super librarie din Trento...

...iar dupa cateva zile...

 

 ...plecam din nou la drum!

 Ne vom intoarce peste cinci saptamani pentru examenul copiilor.

 Insallah!