Go west! 1. Franta.

Spre seara zilei in care ne-am despartit de Karl Heinz parcam langa un mic cimitir, intr-o zona linistita. La mica fantana completam rezervele de apa, apoi ne punem la dormit.

Dimineata, mai multi plimbareti curiosi se apropie pe care ii salutam respectuos. Raspunsul lor la franceza noastra cu accent e intotdeauna un zambet generos, satisfacut.

Ne indreptam spre centru sud, unde am vrea sa vizitam cateva locuri demult visate.

Doua cutii de ciuperci cumparate in Polonia(!) sfarsesc in oala, sub atenta supraveghere a baietilor.

O alta noapte linistita in natura,

pe malul unui superb rau, in care copiii nu ezita sa se scalde.

Undeva departe in sudul Parisului, o scurta dupamasa in zona vulcanilor ne ofera o superba plimbare.

Centrul de informatii pentru vizitatori a fost amenajat intr-un mic si cochet castel donat parcului de un generos indragostit de-al locului.

Nu ezitam sa plecam intr-un scurt circuit al cratrelor din apropiere. O enorma pasune cu iarba grasa e casa unei mici ciurde de vaci Limousine.

Strada forestiera, in urcus lejer ne conduce spre conul primului vulcan.

De pe poteca circulara din varf, deslusim in departare mai multe conuri vulcanice, cam de aceeasi inaltime si morfologie.

Un superb fag se lasa catarat.

Participam toti la pregatirea cinei. Azi avem gnocchi!

Vremea e inca buna, iar o sumedenie de locuri de vazut ne intarzie, impingandu-ne tot mai spre sud.

Rocamadour e un complex manastiresc aflat pe o ramura a unui drum al pelerinilor ce mergeau spre Santiago de Compostela. Strategic pozitionata in ingustul defileu sapat de raul Dordogne, piosul loc de pelerinaj a devenit azi un important centru turistic.

Parcam langa un centru sportiv, cam la un kilometru in afara zonei. In perioada asta a anului, oraselul e relativ linistit, astfel ca ajungem repede in centrul nou, de unde se vede bine manastirea.

Fiind construita intr-o surplomba, un pic ne a duce aminte de Madonna della Corona, in Trentino.

Strada principala a zonei vechi e ticsita de o sumedenie de magazine de suveniruri, dar preturile ne avertizeaza...suntem intr-o clasica capcana pentru turisti!

Impunatoarea constructie, cu ziduri groase de piatra, a fost de mai multe ori largita si reconstruita, doar ca sa adaposteasca o statuie neagra a Madonnei, facatoare de minuni, care, conform legendei, a fost gasita intr-o nisa a stancii, demult in secolul doispe!

Doar ulterior, in fotografie, am observat statuia faimoasa, obiect al veneratiei miilor de credinciosi...

Pare ca ne aflam mai degraba intr-o cetate...

Iesim din defileu, urcand spre o biserica mai noua, oprindu-ne apoi si de un punct de belvedere.

Ramanem in lungul defileu al Dordogne-ului, continuandu-ne calatoria spre sud, printre castele, pereti de stanca si paduri nesfarsite.

La locul de dormit ales nu e deloc usor de ajuns, dar coordonarea tuturor participantilor ne ajuta sa ne instalam in mijlocul padurii, la doi pasi de rau.

Mai greu ne-a fost sa ne intoarcem!

O mica plaja nisipoasa ne face sa declaram o zi intreaga de odihna!

Cu lemnele uscate gasite prin imprejurimi, copiii isi construiesc o coliba confortabila.

Markus se bucura de un placut soare de septembrie...

A doua noapte in acelasi loc.

Fascinanta pestera Lascaux, denumita si "Capela Sixtina a preistoriei" ne atragea de mult timp! O descoperim impreuna in dimineata urmatoare!

Cu doar cinci sau sase ani in urma s-a deschis Lascaux III, o noua replica a celebrei pesteri.

Afluxul de turisti e rezonabil, asa ca avem biletele imediat in mana, fara rezervare.

Norocosii exploratori ce au descoperit pestera cu multi ani in urma.

Azi e randul nostru! Vizionam o scurta reconstituire a peisajului din zona Vezere, apoi intram sa vedem picturile.

Portiuni vaste ale galeriilor din pestera ni se prezinta sub forma unor replici fidele.

Bizoni, antilope, cai si cerbi, superb reprezentati, uimesc prin naturalete si dinamism.

Foarte putinele reprezentari umane ne dau de gandit...

...replici fascinante...

Pe peretii unei enorme sali alaturate sunt proiectate zeci de opere de arta moderna inspirate din arta preistorica.

Din pacate nu au nimic in italiana sau engleza!

La multi ani, mama!

Pofta buna!

Nu toate benzinariile au acoperisul suficient de inalt ca sa putem intra... uneori marge si asa!

Timpul zboara, iar diminetile tot mai reci ne amintesc ca suntem in intarziere cu vreo doua saptamani bune. Nu am vrea sa ne grabim peste masura, dar perspectiva de a avea ploi infinite in lunile ce urmeaza, ne obliga sa ne mutam incet spre nord...

Primul castel de pe Valea Loirei e si unul dintre cele mai sugestive: Chenonceau.

Il descoperim in doua reprize, o data dimineata, in doi

si o alta data, in cinci, dupa scoala.

Vizitam si castelul din Amboise, atrasi de perspectiva de a vedea mormantul lui Leonardo.

Din pacate, capela in care a fost inmormantat e subiectul unei ample renovari, fiind offlimits vizitatorilor.

Parcurgem in schimb vastele si numeroasele sali ale castelului.

Coloane din marmura alba fin sculptate alterneaza cu enorme broderii.

O veche pictura, il omagiaza pe Leonardo, reprezentandul pe patul de moarte.

Urcam pe o terasa panoramica, de unde admiram oraselui traversat de Loira.

Leonardo e omniprezent!

Dormim la doar cativa kilometri in amonte, pe malul Loirei, vis a vis de un mic satuc ce adaposteste, bineanteles un alt castel.

In timp ce mama ramane la camper sa faca scoala cu Aron, impreuna cu Petra si Marcus, incalecam pe seile bicicletelor, pedaland apoi pe o superba ciclabila prin padure, spre cel mai mare castel din zona.

Chambord. Ne atragea sa-l vizitam, mai ales pentru dubla scara spiralata atribuita lui Da Vinci. Nu am facut-o din mai multe motive legate de timp, bani si etica...

Dupa o scurta plimbare prin superbele-i gradini, pentru pranz ne intoarcem la Hope.

Spre seara, oprim langa un ultim castel din vale.

Nu se mai poate vizita ca e prea tarziu, asa ca-i dam doar ocol admirandu-i turnurile masive...greu de cucerit!

O ploaie marunta, tipic atlantica ne insoteste spre nord. Pe la ora amiezii oprim intr-o mica parcare dedicata camperelor in periferia orasului Chartres.

Aron ne semnaleaza o roata neobisnuit de desumflata! Controlam mai atent, identificand un suierat puternic ce ne confirma banuiala...In timp ce copiii scot rapid compresorul, cu ajutorul unor vecini francezi, identificam pe net o vulcanizare in apropiere. Spre norocul nostru, e la doar cativa kilometri distanta, iar prietenosul proprietar cu origini nord africane se apuca imediat de treaba.

...asta-i!

In mai putin de o jumatate de ora, cu roata reparata si presiunea controlata, ne indreptam spre oras.

La Chartres am venit mai mult pentru catedrala, care, cu al ei labirint, ne fascinase profund cu multi ani in urma...

Din pacate, superbul labirint de pe pardoseala, de data asta e ascuns de lungi siruri de scaune destinate credinciosilor...care lipsesc!

Peretele ce inconjoara presbiteriul, cu numeroasele statui reprezentand momente importante din istoria crestinismului, ne impresioneaza in mod deosebit. Atentia la cele mai mici detalii ne aduc aminte de templele jaina din India...

Din cauza reparatiei la roata si a dificultatii cu care gasim parcare, la palatul din Versailles ajungem in intarziere, de nu mai gasim bilete de intrare...

Facem

Dam o raita in jurul palatului, parcand apoi undeva in periferia Parisului, intr-o fundatura extrem de linistita de langa o padurice. Dormim dusi!

Dimineata devreme, plecam spre centru, profitand de linistea duminicala. La ora opt suntem parcati pentru mic dejun, chiar sub Turnul Eiffel.

Pofta buna!

Ne mutam intr-o alta parcare, tot in centru, langa Domul Invalizilor.

Obiectivul principal de azi e Louvre-ul! Neavand rezervare pe internet, suntem dirijati intr-o coada speciala, a intarziatilor, dar avem noroc, reusind sa intram inaintea puhoiului.

Ne dedicam mai mult operelor mai faimoase.

Venus din Milo.

Victoria din Samotrache.

In sfarsit, ajungem sa o vedem!

Sabinele.

Markus incepe sa se plictiseasca...

asa ca, trecem grabiti prin colectia persana, dar si cea egipteana, indreptandu-ne incet spre iesire...

Copiii vor avea timp cand vor fi adulti, daca vor fi interesati, sa viziteze toate muzeele, manastirile si cetatile din lume...

Ne intoarcel la Hope pentru pranz si o scurta odihna, apoi mai facem o plimbare prin centru. De data asta obiectivul e turnul ala inalt de fier...

...Les Invalides, cu mormantul lui Napoleon.

...preferam o prajitura!

O lunga coada la lifturi ne incurajeaza sa urcam pe jos pana la primul etaj...

Din astea avem si noi...

Champ de Mars de la primul etaj.

...vedere de la al doilea nivel.

In varf, in biroul lui Eiffel, doua statui de ceara amintesc intalnirea acestuia cu Edison.

Mai sus de atat nu ne lasa sa mergem!

Dupa atatea scari, cineva e tare obosit!

Nu avem de gand sa fim blocati in traficul parizian de luni dimineata, asa ca iesim din oras spre vest.

O parcare pentru campere, cu electricitate gratuita ne atrage in zona Champagne.

Zona e colinara cu infinite culturi de vita de vie din care se face celebra licoare. Gustam si noi din putinii ciorchini uitati ici si colo. Ne plac chiar daca stim ca nu sunt de masa!

In Damery, micul sat in care ramanem doua nopti, totul se invarte in jurul sampaniei. Practic fiecare casa are si vanzare directa.

Incercam timid sa cumparam si noi cateva sticle, dar fie e pretul extrem de mare fie vor sa ne vanda cutii de cate sase sticle...asa ca renuntam.

In lunga zi de odihna, plicticoasa din cauza ploii, alternam scoala cu spalari pe cap cu sampon Anti poux, incercand sa scapam de intrusi...dar lupta e dificil de castigat!

In timp ce mergem la cumparaturi cu Petra, intalnim un batranel caruia, intr-o franceza aproximativa, incerc sa-i explic ca am vrea sa cumparam o sampanie buna si ieftina. Dupa un moment de ezitare, ne invita in casa lui promitandu-ne doua sticle din celebrul vin, "din rezerva surorii mele". Coboara silentios in pivnita comuna, intorcandu-se apoi cu sticlele promise, ascunse intr-un cos, sub niste foi de ziare mototolite.

Neavand sa ne dea rest, mai coboara dupa alte doua sticle, spre fericirea noastra! Foarte multumiti, dar cu 50 de euro mai putini in buzunar, ne intoarcem la camper, incercand sa trecem nevazuti prin curtea "surorii". Multumim!

Reims, cu a ei superba catedrala gotica e pe traseul nostru. Nu perdem ocazia de a o vizita!

Dormim pe langa fortificatiile ridicate inainte si in timpul primului razboi mondial, in apropiere de Verdun.

Numeroasele cratere sunt, chiar si acum, dupa o suta de ani, marturiile bataliei sangeroase in care pierit peste jumate de milion de persoane. Fiecare cu familie, cu vise, iubiri si planuri. Distruse.